to top

Despre modestia intelectuală 3.67/5 (3)

Anumite persoane emană o aură de mister și de putere, un echilibru interior și  o frumusețe aparte. Simplitatea, sobrietatea, modestia, delicatețea și mulțumirea par pornite din inima lor. Care este însă secretul lor? Cum au reușit să ajungă la un fel de personalitate prin … impersonalitate. O astfel de persoană poate să nu ceară nimic, să nu impună, să nu spere și să nu dea nimic la schimb. Ea poate să ajute prin simpla ei prezență.

Cred că o asemenea stare este rezultatul anilor îndelugi de lucru cu sine pentru controlul emoțiilor, gândurilor și al propriului ego. Un antrenament laborios, îndelungat și riguros pentru elimnarea sentimentalismului. Persoanele echilibrate și arominoase din toate punctele de vedere trăiesc în respectul propriilor valori, sunt independente și detașate. În plan interior sunt caracterizate de relaxare, toleranță și umor. Și resping de la bun început tot ce le deranjează. Adică au libertatea lor.

Numai o transformare interioară ne pemite să ne împlinim, să ne depășim astfel limitele. Pentru a păstra în noi acel mic infinit, învățăturile zen ne recomandă eliminarea din rădăcină a obișnuințelor compulsive, și anume:

  • să ne adaptăm, să nu ne agățăm de un unic sistem de convingeri. Suntem prima persoană căreia îi datorăm adevărul.

“E tot mai necesar să învățăm să ne eliberăm, spiritul de norii care îl întunecă, de tot ce-l împovărează, scutindu-l de apăsarea preocupărilor materiale.” – Indra Devi

  • să renunțăm la cât mai multe păreri rigide (care adesea rănesc) pentru a ne simți mai ușor și mai flexibili din punct de vedere mental. Să ne mulțumim cu ce este posibil. Viața are limitele ei, însă cunoașterea nu are. Să acceptăm că nu vom înțelege poate niciodată anumite lucruri – și cred că aceasta este o formă de modestie intelectuală.
  • să deprindem arta de a ne odihni mintea și de a o elibera de orice griji sau preocupări și constituie probabil unul dintre secretele energiei pe care o manifestă oamenii cu adevărat mari. Capacitatea de antrenarea minții pentru a ne ‘asculta’ gândurile, pentru a rămâne mereu alert și fără să ne gândim la ceva anume.

Eliberarea de orice confuzie emoțională ne permite să înțelegem că dincolo de toate dorințele fragmentare se manifestă o nevoie fundamentală: aspirația spre transendent, spre o lume naturală în care energia nu se disipează nici în conflicte lipsite de importanță, nici în calcule meschine. Acolo unde “eul” nu mai există, a pierdut orice noțiune de timp, de spațiu sau de loc, devenind tot mai mic, concentrat pe un punct din afara lui. Și o astfel de frumusețe interioară reușește să îl elibereze pe om de el însuși.

“Am renunțat la mărunțișul acela căruia îi spuneam <eu> și am devenit o lume fără margini.” – Soseki Muso

 

Please rate this

Gabriela Puskas

Leave a Comment