to top

Meditația ca formă de înțelepciune 5/5 (2)

Meditația ca formă de înțelepciune

Meditația, în sine nu are legătură nici cu rațiunea, nici cu credința. O ședință de meditație îți permite să rămâi conștient, “fără a fi conștient de ceva în mod special”. Numai atunci când putem rămâne conștienți fără a ne gândi la ceva în mod special și când ne eliberăm de dorințe și de lume, ne putem descoperi atăt natura interioară, cât și pe aceea a universului. Înainte de a ne strădui să ne umplem existența, ar trebui să ne străduim … să o locuim și să o trăim înțelept.

Însă această experiență nu poate fi transmisă prin intermediul unui text, ea trebuie trăită, experimentată. Înseamnă să experimentezi faptul de a nu încerca, de a nu analiza, de a nu judeca lucrurile, oamenii, situațiile de viață. Înseamnă să te privești pe tine însuți așa cum privești natura, să-ți contempli emoțiile așa cum contempli un peisaj: aceasta este cu adevărat înțelepciunea. 

Conștiința deplină înseamnă să fii prezent în ceea ce trăiești:

  • fără filtru, ci acceptând ceea ce vine,
  • fără a judeca, fără să te întrebi dacă e bine sau rău, dezirabil sau nu, și
  • fără așteptări, adică să nu îți dorești să vină sau să se întâmple ceva anume.

Trebuie pur și simplu, să fii aici, total prezent, acum, în acest moment!

În timpul unei ședințe de meditație, trebuie să te antrenezi să eviți să vorbești, dar și să ai orice gând sau intenție, oricare ar fi acestea. Asta înseamnă să accesezi liniștea din tine, care este calea către liniștea spiritului. Această liniște este indispensabilă trezirii.

Natura poate fi un bun maestru în acest sens, dacă știi să îi asculți liniștea, dacă poți să îi recunoști si să îi accepți învățăturile. Contactul profund cu natura ne reamintește un adevăr și anume că orice fenomen este tranzitoriu și în continuă schimbare.

De pildă, soarele reconfortează, dar timpul frumos va dura la nesfârșit? Frigul și ploaia întristează, îndeamnă la lentoare, însă tristețea e dublată de speranța unei viitoare înseninări. Natura ne inițiază în permanență: ea se schimbă tot timpul, și nu avem putere asupra ei.

Astfel, și omul dobândește puțin câte puțin capacitatea de a accepta în mod egal orice situație din momentul prezent, așa cum acceptă capriciile vremii știind că nu este stăpân peste ea. Trebuie să ne depășim limitele, să ne înfruptăm nestingheriți din viață, viață în care niciodată nu ne vom rătăci.

Înțelepciunea este dincolo de orice activitate. Meditația ne ajută să intrăm în contact cu propriul nostru spirit și să ne uităm existența. Suntem una cu natura și cu ordinea cosmică, și deodată, o impresie nedefinită anunță reinnoirea gândirii, o regenerare a ființei, o înălțare dincolo de micile probleme ale lumii. Oare atunci, aidoma soarelui, sufletul se va ivi în toată splendoarea și căldura ei?

Să trăiești de plăcere și să-ți hrănești spiritul cu tot ce este frumos, natură, pictură, artă, muzică … și să faci de toate în uitare de sine, este adevărata înțelepciune, iar meditația este calea.

 

Please rate this

Gabriela Puskas

Leave a Comment