to top

Ce e de înțeles din univers? 5/5 (2)

Ce e de înțeles din univers

Cine poate ști cât va dura azi ploaia? Ploaia parcă înșeală timpul, îl capturează și ne face să credem în permanența ei. Când privim ploaia cum cade, timpul are o cu totul altă durată: poate să treacă mai lent, poate să se dilate sau să se concentreze. Poate să aibă gustul eternității, să se facă uitat cu desăvârșire. Circumstanțele nu mai au importanță.

O zi ploioasă este ocazia ideală să visezi, să meditezi… căci să visezi ascultând ploaia nu este o leneveală ca oricare alta. Înseamnă în același timp, să-ți regăsești nonșalanța și atenția față de momentul prezent, să te abandonezi visului și să te trezești acolo.

În ciuda tristeții pe care uneori o degajă, ploaia are puterea de a ne calma. Să numeri picăturile cum cad pe fereastră una dupa alta! Ploaia și picăturie sale limpezi liniștesc, stările sufletești își iau zborul. Fiecare picătură exprimă, prin rotunjimea sa, perfecțiunea și miracolul vieții.

Să contempli apa și ploaia e ca și cum te-ai scurge, te-ai dizolva. Amprentă a grației și lipsei de greutate, frumusețea ploii odihnește gândurile îngrijorate.

Ca o oglindă magică, apa de ploaie oferă iluzia separării, fie și pentru o clipă, de această lume făcută din praf. Contemplarea ploii poate fi un exercițiu spiritual care adâncește în noi acest sentiment al lumii ca miracol, ca o poartă deschisă către infinit.

Ploaia poate fi privită ca o metaforă a vieții, în sens de eternă renaștere, căreia nu-i știm niciodată nici începutul, nici sfârșitul. Acceptând acest mister, fără a mai pune întrebări de gen “…ce e de înțeles din univers?” ne vom da seama că, în definitiv, în univers nu e nimic de înțeles.

Misterul universului e impalpabil, e insesizabil, e supranatural … însă există.

Adevărata artă de a trăi înseamnă să știi ce e tangibil și ce e trecător; să știi la ce să fii atent, să te mulțumești cu lucruri simple, să apreciez evenimentele de zi cu zi, să vezi cu adevărat, să asculți cu adevărat, să fii cu adevărat.

“Să trăiești înseamnă să te descompui și să te reconstitui fără încetare, să îți schimbi starea și forma, să mori și să renaști.”

Please rate this

Gabriela Puskas

Leave a Comment