Categorii
Etica & Estetica

Frumusețea gesturilor și desăvârșirea stilului

Frumusețea gesturilor și desăvârșirea stilului

Viața cotidiană este împânzită de gesturi simple și repetate, care de timpuriu ar trebui să fie în centrul atenției noastre și a exercițiilor repetate: cum să te ridici, cum să te așezi, cum să porți o discuție cu cineva, cum să mergi pe stradă. Adoptând maniera corectă de a ne așeza, de pildă, ne putem redobândi mândria și prestanța personală. Atunci când pășim cu ținută dreaptă, cu demnitate și încredere, înaintăm cu propria frumusețe; iar asta se întâmplă indiferent de fizicul pe care îl avem. Frumusetea gesturilor

Trupul nostru nu ar trebui să fie considerat o “masă” ci un ansamblu de gesturi prin intermediul cărora ne exprimăm. Odată ce corpul stăpânește formele, spiritul se eliberează și se poate autodepăși. Ce anume face ca o coloană vertebrală să fie dreaptă? Calciul sau atenția și grija de sine? Frumusetea gesturilor

Apoi, în afară de gesturi, fizionomia noastră și expresiile faciale pot să ne pună în valoare sau poate să ne distrugă. Conștientizarea propriilor expresii faciale este esențială, deoarece o expresie facială încordată nu se rezumă doar la a scoate la iveală respectiva tensiune, ci contribuie și la menținerea ei. Atunci când reușim să ne ștergem încordarea de pe chip, ea va dispărea și din mintea noastră. Atunci când ne străduim să arătăm lumii un chip zâmbitor, vom deveni mai luminoși și fericiți, iar lumea ne va zâmbi la rândul ei. Frumusetea gesturilor

Mai mult chiar decât îmbrăcămintea, mișcările și expresiile feței sunt cele care fac o persoană să fie sau nu plăcută privirii. Merită să facem eforturi pentru a fii conștienți mereu de fizionomia pe care o afișăm și de a găsi modul cel mai armonios și frumos de a ne folosi chipul. În zilele noastre dispunem de specialiști care ne pot îndruma cum să ne exprimăm corect, cum să ne controlăm debitul verbal, cum să avem un registru vocal mai plăcut, cum să-i dăm un farmec aparte, personal – deoarece cuvintele vorbesc despre noi.

Și nu în ultimul rând ne manifestăm față de ceilalți prin intermediul gesturilor.. Frumusețea se poate regăsi și în delicatețea gesturilor, în fluiditatea mișcărilor și demnitatea atitudinilor. Avem la dispozitie unelte prețioase: mersul, atitudinea, zâmbetul, expresiile, privirea, vocea, ținuta … Toate acestea se pot exersa, corecta, ameliora pentru a deveni mai armonioase și pentru a ne desăvârși personalitatea. De pildă, a învăța să te așezi în poziția corectă conferă coerență corpului și facilitează concentrarea. Frumusetea gesturilor

O postură fermă și demnă este prin ea însăși o afirmare a libertății și armoniei interioare. Prestanța în gesturi și atitudine produce o impresie plăcută celorlalți, astfel încât nu trebuie să avem un fizic perfect pentru a fi frumoși. Calitatea prestanței conferă ceea ce numim alură. Putem să ne reinnoim în fiecare zi prin intermediul gesturilor pe care le facem. Totul poate fi exersat. Frumusetea gesturilor

Atunci când repetăm un gest, el se ancorează de fiecare dată din ce în ce mai adânc în noi înșine și ajunge să exprime o realitate, bună sau rea. Un obicicei, într-un fel. Când rezultatul devine vizibil, exercițiul poate fi întrerupt, ca atunci când am luat deja permisul de conducere. Repetiția poate uneori să fie o practică plictisitoare și constrângătoare, însă de cele mai multe ori dă rezultate surprinzătoare, iar un exercițiu repetat, poate șterge atitudini dizgrațioase sau stângace. Frumusetea gesturilor

Atunci când ne simțim bine în propriul corp, ne simțim bine oriunde. Este esențial să ne găsim un mod personal de a ne simți bine în corpul și mintea noastră și să dobâdim astfel un plus de farmec. Frumusețea nu este întotdeauna un dat din cer. Frumusețea este o disciplină care se bazează mult pe sănătate, educație și încredere în sine. A fi frumos înseamnă a fi plăcut privirii, indiferent de vârstă iar stilul personal se dobândește prin bust gust și bun simț.  Stilul este o marcă a inteligenței, ceva ce emană din interiorul nostru – este un concept a ceea ce suntem și mai ales a ceea ce vrem să devenim. Merită să muncim pentru el!

Frumusetea gesturilor

Categorii
Meditatie

Procesul yoga și cele 8 stadii de dezvoltare spirituală

Este generabil valabil și cunoscut faptul că mulți oameni au nevoie de o practică spirituală susținută care să îi ajute să depășească limitele eului. De-a lungul secolelor religiile au dezvoltat numeroase metode pentru a grăbi și a călăuzi evoluția spirituală. În zilele noastre auzim tot mai mult despre yoga, în diverse feluri. Eu cred că procesul psihofiziologic al evoluției spirituale pe care îl parcurge omul, este unul universal. Ceea ce diferă atât de mult în timp și spațiu, este interpretarea umană a acestui proces. În momentul în care decidem practicarea unui sistem de meditație este important să reflectăm și apoi să definim clar rezultatul pe care dorim să îl obținem prin meditație, țelul spre care tindem, dincolo de faptul că yoga este o activitate și o tehnică „la modă„.

Yoga înseamnă mult mai mult decât exerciții fizice, recitarea de mantre, miros de tămâie, lumânări, etc. Ea este un sistem de dezvoltare spirituală, contemplare interioară, o călătorie personală care presupune mai multe stadii, reprezentate într-o anumită formă specifică în toate sistemele de dezvoltare spirituală: budist, hindus, creștin, taoist, șintoist, cabalic, șamanic, etc. Cele 8 stadii ale practicii yoga sunt:

  1. reguli de abstinență (Yama)
  2. reguli morale (Niyama)
  3. posturi și exerciții fizice (Asana)
  4. controlul respirației (Pranayama)
  5. introspecția (Pratyahara)
  6. concentrarea (Dharana)
  7. meditația (Dyana)
  8. uniunea (Samadhi)
Yama și Niyama

Primele două stadii recomandă autocontrolul; ele ajută ființa umană să se elibereze de sub dominația dorințelor egocentrice. Cele două funcționează împreună și îl ajută pe căutătorul spiritual să-și controleze gândurile și acțiunile negative. Ambele se regăsesc într-o anumită formă în toate sistemele religioase, așa cum sunt cele 10 porunci care formează baza eticii creștine și care și care ne spun ce să facem/să nu facem. Din punct de vedere karmic, încercarea de a ne abține de la acțiuni distructive și de a duce o viață pozitivă reprezintă modul logic de a trăi; în mod inerent suntem responsabili pentru toate acțiunile pe care le facem. O acțiune negativă nu dispare pur și simplu; ea dă naștere unor repercursiuni, urmând legea cauzei și efectului. Fără un nivel primar de autocontrol și echilibru, este dificil să menții gradul de efort necesar pentru a trezi alte stări de conștiință.

Asana

Asana, face referire la posturile și exercițiile fizice numite în general yoga: când corpul se concentrează într-o singură postură, mintea poate fi orientată către sfera conștiinței. Un aspect important al acestor exerciții este că ele acționează pentru a menține o coloană vertebrală dreaptă și pentru a echilibra circulația energiei ki în corp.
Din punct de vedere psihologic, anxietatea blocată în corp sub forma tensiunii fizice este o pierdere de energie și ne împiedică să ne concentrăm. Exercițiile de yoga ne ajută să ne detensionăm. Când toate organele corpului sunt relaxate și nu se realizează nici un efort pentru a le susține, impulsurile nervoase, sistemul circulator și energia ki pot să se deplaseze liber. Când conștiința activă nu mai trebuie să controleze procesele fizice, ne putem relaxa în profunzime. Toate asanele din yoga au rolul de a purifica circulața în corp prin eliberarea blocajelor energetice din anumite zone.

Pranayama

O învățătură yoga spune că dacă mintea se mișcă, se mișcă și inima și respirația. Când suntem nervoși sau emoționați, respirația se accelerează; când dormim, respirația se încetinește. Încetinind în mod conștient respirația și făcând-o ritmică, astfel încât conștiința să nu mai fie perturbată de ea, putem obține o stare de liniște și calm. Respirația abdominală calmează deopotrivă corpul și mintea, ajutând mintea să se concetreze în interior, asupra ei înseși. Împreună cu asanele, ea îmbunătățește circulația energiei ki prin meridiane. În felul acesta se purifică și se echilibrează corpul și mintea, depotrivă în dimensiunea fizică și în dimensiunea astrală. Diferiți practicieni ai meditației creștine menționează de asemenea o tehnică echivalentă practicilor pranayama – de pildă, în cartea “Metoda sfintei rugăciuni și a atenției” Simeon Teologul (cca. 1250 DHr).

Pratyahara

Tradiția indiană aseamănă deseori inteligența senzorială cu o maimuță sălbatică. Așa cum maimuța sare dintr-un copac în altul, țipând și scoțând tot felul de sunete, mintea obișnuită este supusă unei avalanșe de stimuli senzoriali din exterior și unei explozii de amintiri, emoții și imagini care vin din subconștient. Un pas important în încercarea de atinge alte niveluri de conștiință este să liniștim mintea și unificăm această conștiință fragmentată. Practica meditației sau a controlului mental seamană cu antrenamentul menit să antreneze un mușchi. Yoghnii pot rămâne astfel zile întregi. Dintotdeauna misticii se izolează de lumea obișnuită, se retrag în peșteri, mănăstiri sau rătăcesc prin munți, deșert. Însă astfel de măsuri extreme nu sunt necesare. Omul modern al zilelor noastre, își poate însuși tehnici simple pentru relaxare și „antrenarea capacității de concentrare și meditație„. Este suficient să ai un loc curat și liniștit unde să nu te deranjeze nimeni, și poți să te concentrezi într-o “lucrare lăuntrică”. Numai răbdarea și perseverența pot da rezultate. Dacă înveți tehnici yoga, stai în cap, îți controlezi respirația, meditezi, toate acestea te vor face mai sănătos din punct de vedere fizic și pot chiar să vindece anumite dereglări emoționale. Însă atâta vreme cât sunt realizate de eul care își face iluzii, aceste acțiuni sunt înrădăcinate în dorință materială și atașament. Chiar și atunci când metizei, dacă vei continua să te agăți de eul care realizează concentrarea, nu te poți aștepta să evoluezi spiritual. Urmează stadiul practicii spirituale care este realizată cu scopul de a transcede atașamentul și de a dizolva karma => Dharana.

Dharana

Tradițiile filozofice și spirituale ale Orientului recunosc de mii de ani existența ‘subconștientului individual” – conform căreia mintea obișnuită, dependentă de simțuri are două părți – una de care suntem în mod activ conștienți și una de care nu suntem conștienți. Nu numai că tradițiile orientale (în special budismul și hinduismul) recunosc existența subconștientului individual, dar au înțeles întotdeauna imensa lui complexitate, profunzime și putere – puterea de a ne influența gândurile și acțiunile. Instrumentele concentrării și meditației sunt folosite pentru a sparge cochilia creată de simțuri și dorințe care ne împiedecă să ne implicăm în realitate într-un mod mai autentic. Concentrarea este actul prin care fixăm atenția asupra unei surse de stimulare. Sfântul indian Patanjali (în cartea Yoga Sutra, sec. V – lea d. Hr.) o definește ca fiind ‘fixarea gândului într-un singur punct”. Punctul ales este obiectul cu care practicantul meditației urmărește să se unească. În tehnica meditației Heartfluness de pildă, obiectul meditației este „lumina divină din inimă”. Când practicantul meditației alege să se concentreze într-un singur punct și rămâne ferm ancorat în acel punct, conștiința este forțată să se oprească din permanenta ei agitație. Întrucât această funcție împiedecă intruziunea directă a subconștientului, de îndată ce sfera conștientului se liniștește, conținutul energetic al subconștientului inundă conștientul. Ceea ce îi permite individului să devină conștient de subconștientul său adesea numit “observator” sau “martor conștiință”. Este vorba de abilitatea de a urmări fluxul propriului subconștient fără să te implici în drama => adică abilitatea de a te disocia. Observatorul devine din ce în ce mai capabil să urmărească în liniște fluxul care pătrunde în sfera liniștită a conștientului.
Când meditatorul își amintește de țelul asumat, el reîncepe să-și direcționeze atenția către obiectul concentrării și lasă conținutul subconștientului să treacă pe lângă el, ignorându-l complet. Acest proces se repetă încontinuu, până când individul reușește să controleze procesul concentrării. Pe măsură ce conținutul subconștientului este eliberat, el își pierde energia reprimată. Atunci mintea se liniștește cu adevărat. Această liniște este însoțită de un sentiment profund de pace și e o dovadă că practicantul a intrat în stadiul inițial al meditației, o continuare extransezorială spontană a concentrării care nu necesită tehnici noi.
În stadiile primare ale concentrării este dificil să devii una cu obiectul meditației, din cauză că ești distras de gânduri și emoții, prin practică repetată însă și o disciplină personală, vei reuși să te contopești cu obiectul meditației pentru intervale scurte de timp. A deveni una cu obiectul meditației în dimensiunea astrală, chiar și pentru câteva momente, înseamnă o negare a eului fizic care este în opoziție cu obiectul astral.
Primele șapte stadii ale procesului de yoga purifică mai întăi ansamblul fizic minte – corp și apoi ansamblul astral minte -corp. Pe măsură ce eul astral se purifică, individul obține controlul asupra emoțiilor, dorințelor și imaginației. Pe măsură ce eul astral se curăță, emoțiile și dorința fizică poate fi controlată, în loc să-l controleze dorința pe el. Controlând aceste abilități, dorințe și emoții, practicantul meditației își pierde încet atașamentul față de ele.

Samadhi

Conștiința, acum concentrată și calmă, încearcă printr-o atenție continuă și activă să comunice direct cu obiectul meditației. În acest stadiu al meditației, individul înțelege că obiectul poate fi cunoscut direct, însă tot mai există o remanență a eului, o separare între subiect și obiect. Este ca și cum cochilia care înconjoară individul, carcasa eului, s-ar fi perforat și prin aceste orificii individul este capabil să fuzioneze cu obiectul și să îl experimenteze direct. Cu cât această stare este menținută mai mult timp, cu atât orificiile se lărgesc, până când, în cele din urmă, carcasa se dizolvă și conștiința subiectivă se topește cu total cu obiectul. Există mai multe gradații ale Samadhi, ipostaze ale uniunii, dar în care persistă încă iluzii subtile ale eului ca fiind distinct de obiect. Starea finală se numește “asamprajnata samadhi”, despre care Mircea Eliade pomenește în scrierile sale privind restabilirea „non-dualității inițiale” si recuperarea “unității”. Pe măsură ce practicantul meditației continuă să-și curețe eul cauzal, are loc negarea eului în dimensiunea cauzală, ceea ce conduce către eliberarea finală în dimensiunea “conștiinței pure”. Aceasta este realizarea supremă a ființei umane. O persoană care și-a purificat planurile fizic și astral e asemeni unui pahar care a fost cânva umplut cu apă murdară și acum este plin cu apă curată sau asemeni unui pahar care a fost cândva plin cu apă, dar acum este gol. Paharul continuă să existe. Cochilia care înconjoară eul, deși fragilă, există în continuare. Este imposibil să treci dincolo de această cochilie a eului prin forțe proprii; trebuie să te bazezi pe puterea superioară a dimensiunilor mai înalte. Pentru aceasta este necesar să recunoști puterea superioară și să te lași cu totul în voia ei, să crezi cu toată ființa ta. Întrucât oamenii țin mult la eul lor, renunțarea la cest eu este o experiență înspăimântătoare. În momentul renunțării, întreaga ființă a individului se unește cu manifestarea superioară a realității cu care se află în legătură în acel punct al dezvoltării sale. Această abandonare, când încetezi să te bazezi pr propriile puteri și accepți să depinzi de altcineva, este deseori experimentată ca o stare de rugăciune. O rugăciune adevărată, nu genul de rugăciune pe care o faci din interes, ca să ți se rezolve problemele. Prin urmare, atingerea samadhi nu prespune finalul călătoriei de dezvoltare spirituală, munca persoanlă continuă cu practicarea abandonării –  un proces dialectic care se repetă de mai multe ori în procesul evoluției spirituale. Totuși atingerea samadhi în această viață terestră, este un mare pas înainte spre creșterea conștiinței individuale și colective.

„Mulțumiți-vă să lăsați apele să se liniștească și soarele și luna să se reflecte la suprafața ființei voastre”. – Poet sufit RUMI

Categorii
Etica & Estetica

Golul există pentru ca tu să-l umpli cu propria emoție estetică

Realitatea unei încăperi constă în spațiul neocupat dintre pereți și tavan, nu în pereții și tavanul camerei în sine. Utilitatea unui urcior nu constă în forma lui sau în materialul din care este făcut, ci în spațiul gol din interiorul lui, care poate fi umplut cu apă. Golul este atotputernic, pentru că poate conține orice. Numai în gol mișcarea este posibilă. Cel care s-ar putea transforma într-un gol în care ceilalți să intre liber ar fi stăpân pe orice situație, pentru că întregul poate oricând să domine puterea.

Aceste idei se regăsesc și în arta japoneză a autoapărării, conform căreia scopul constă în a epuiza energia adversarului prin non-rezistență, adică gol, păstrându-ți astfel propriile puteri pentru a ieși învingător în lupa finală.

Același principiu este ilustrat și în artă, prin folosirea puterii de sugestie. Când ceva este lăsat neexprimat, privitorului i se oferă ocazia să completeze el însuși ideea: astfel, adevărata capodoperă îți stimulează interesul până ai impresia că tu însuți ești o parte integrantă a operei de artă pe care o admiri. Golul există pentru ca tu să-l umpli cu propria emoție estetică.

O galerie de artă reprezintă un adevărat lăcaș al plăcerii și fanteziei, pentru că este o structură construită să adăpostească un impuls artistic, poetic. Este și lăcaș al golului, deoarece este lipsit de orice decorațuni în afară de obiectele de artă necesare să satisfacă o nevoie estetică de moment. În fine, este și casa asimetriei, pentru că este un loc dedicat adorației imperfectului, plin de elemente lăsate dinadins neterminate pentru a stimula jocul imaginației și pentru bucuria estetică a privitorului.

Accesul în galeria Artmark încă din holul de la intrare cu ornamente bogate și continuând cu frumusetea structurii scăriilor ușor curbate, parcă te duc cu gândul la o călătorie către autocunoaștere, către autodescoperire. Rolul acestui acces este să-l extragă pe vizitator din lumea exterioară dându-i ocazia să guste o senzație nouă, care mai apoi o să-l ajute să se bucure pe deplin de frumusețea decorațiunilor interioare.

Într-un astfel de loc frumusețea poate fi descoperită numai de o persoană antrenată să completeze mental incompletul, pentru a-i da vizitatorului ocazia să le desăvârșească în relație cu sine însuși.

Aici, orice capodoperă de artă este o simfonie, ale cărei corzi sunt simțurile noastre. Corzile secrete ale ființei noastre sunt trezite de atingerea magică a frumosului și vibrează ca răspuns la chemarea lui. Suflet cu suflet comunică; auzim ceea ce nu este rostit, vedem ceea ce nu ni se arată în fața ochilor. Artistul cheamă la viață note despre care noi nu știam că există. Mintea noastră este pânza pe care artistul pune culoare; nuanțele pe care le folosește sunt, propriile noastre simțiri. Așa cum noi existăm grație operei de artă, opera de artă există și ea grație nouă.

Empatia necesară pentru a aprecia o opera de artă de artă trebuie să se bazeze pe capacitatea de a veni unul în întâmpinarea nevoilor celuilalt. Cel care privește trebuie să cultive o atitudine receptivă adaptată mesajului fiecărei opere în parte, așa cum și artistul trebuie să găsească metodele cele mai potrivite ca să-și împărtășească mesajul. Pentru a înțele o capodoperă de artă, trebuie să fii umil, așteptând cu răsuflarea tăiată un semn din partea ei. Pentru cei capabili de empatie, opera de artă este o realitate însufețită, cu care poți lega o prietenie durabilă. Marii artiști sunt nemuritori pentru că iubirile și temerile lor trăiesc în noi înșine mereu. Sufletul,  și nu mâna, omul nu tehnicile lui ne atrag – cu cât chemarea este mai umană, cu atât răspunsul nostru este mai profund.

Grație acestei înțelegeri magice dintre noi înșine și maestru, când citim o poezie sau o povestire ne bucurăm sau ne întristăm odată cu personajele. Operele adevărate emană familiaritate, le simțim aproape de suflet și par că ne întâmpină căldura sufletească a artistului, iar altele ne par reci și distante – platitudini moderne cu un salut formal, departându-se de căldura umană. Adevărul poate fi atins numai prin înțelegerea contrariilor.

În Japonia există un proverb, care spune “că o femeie nu poate iubi un bărbat plin de sine, pentru că în sufletul lui nu există nicio fisură pe care dragostea ei s-o umple.”

Vanitatea în artă este un obstacol la fel de mare în fața empatiei, fie ea de partea artistului sau a privitorului. Cred că nu există nimic mai înălțător decât uniunea sufletelor înrudite prin artă. Din momentul în care iubitorul de artă întălnește capodopera, el își depășește condiția, există și nu există în același timp. Intră în contact cu Infinitul, pentru o clipă, dar nu poate să-și exprime încântarea pentru că ochiul nu știe să vorbească.

Este regretabil că, astăzi, în mare parte, entuziasmul pentru artă nu izvorăște din sentimentele noastre adevărate. În această epocă a democrației, oamenii se agită să obțină ceea ce este la modă, indiferent de gusturile proprii. Își doresc lucruri scumpe, nu rafinate, în vogă, însă nu frumoase.

Distrugând frumosul din viața de zi cu zi, distrugem arta însăși. Ce bine ar fi dacă s-ar ivi și în secolul nostru un vrăjitor misterios, care să cioplească din tulpina societății o harfă ale cărei corzi să vibreze numai la atingerea geniului.

 

Categorii
Etica & Estetica

Frumusețea liberă a conștiinței de sine

Frumusețea, fie că vorbim despre un peisaj, o ‘cascadă de ceață’, despre o sonată de Bach, o pictură Teodor Aman, sau despre o coregrafie semnata Pina Bausch, are un extraordinar efect binefăcător asupra spiritului uman.

Structurile împovorătoare ale psihicului se prăbușesc sub puterea frumuseții și lasă loc unui extaz care nu este altceva decât uitarea de sine. “Eul” nu mai există; a pierdut orice noțiune de timp, de spațiu sau de loc, devenind tot mai mic, concentrat pe un punct din afara lui. Pentru că frumusețea reușește să îl elibereze pe om de el însuși.

Pentru a realiza ce anume este viu în noi înșine este suficient să rememorăm cele mai frumoase clipe ale vieții: momentele în care am avut cele mai strălucite idei, în care am resimțit un calm profund, sau am fost compleșiți de adevărata frmusețe. Momentele în care spiritul nostru se ridică deasupra tumultului cotidian, căutând un gram de frumusețe, departe de vacarmul civilizației chiar dacă suntem în mijlocul unui oraș.

Mometele în care corzile secrete ale ființei noastre sunt trezite de atingerea magică a frumosului și vibrează ca răspuns la chemarea lui. Orice capodoperă este o simfonie ale cărei corzi sunt simțurile noastre.

Suflet cu sufet comunică; auzim ceea ne nu este rostit, vedem ceea ce nu ni se arată în fața ochilor. Maestrul cheamă la viață note despre care noi nu știam că există în sufletul nostru. Mintea noastră este pânza pe care artistul pune culoare; nuanțele pe care le folosește sunt propriile noastre simțiri.

Empatia necesară pentru a aprecia frumusetțea sau o capodoperă trebuie să se bazeze pe capacitatea de a veni unul în întâmpinarea nevoilor celuilalt, cu propria emoție estetică. Cel care privește trebuie să cultive o atitudine de receptivitate adaptată mesajului fiecărei opere în parte, așa cum artistul trebuie să găsească metodele cele mai potrivite ca să-și împărtășească mesajul. Pentru a înțelege o capodoperă trebuie să fi umil așteptând un semn din partea ei, cu răsuflarea tăiată. Pentru a descoperi aceea stare de fericire radioasă, o pace profundă, sentimentul de a fi conectat la ceva imens și indestructibil, care care, aproape paradoxal, reprezintă sinele nostru esențial, micul infint din noi de o frumusețe pură.

Categorii
Stil & Simplitate

Despre modestia intelectuală

Anumite persoane emană o aură de mister și de putere, un echilibru interior și  o frumusețe aparte. Simplitatea, sobrietatea, modestia, delicatețea și mulțumirea par pornite din inima lor. Care este însă secretul lor? Cum au reușit să ajungă la un fel de personalitate prin … impersonalitate. O astfel de persoană poate să nu ceară nimic, să nu impună, să nu spere și să nu dea nimic la schimb. Ea poate să ajute prin simpla ei prezență.

Cred că o asemenea stare este rezultatul anilor îndelugi de lucru cu sine pentru controlul emoțiilor, gândurilor și al propriului ego. Un antrenament laborios, îndelungat și riguros pentru elimnarea sentimentalismului. Persoanele echilibrate și arominoase din toate punctele de vedere trăiesc în respectul propriilor valori, sunt independente și detașate. În plan interior sunt caracterizate de relaxare, toleranță și umor. Și resping de la bun început tot ce le deranjează. Adică au libertatea lor.

Numai o transformare interioară ne pemite să ne împlinim, să ne depășim astfel limitele. Pentru a păstra în noi acel mic infinit, învățăturile zen ne recomandă eliminarea din rădăcină a obișnuințelor compulsive, și anume:

  • să ne adaptăm, să nu ne agățăm de un unic sistem de convingeri. Suntem prima persoană căreia îi datorăm adevărul.

“E tot mai necesar să învățăm să ne eliberăm, spiritul de norii care îl întunecă, de tot ce-l împovărează, scutindu-l de apăsarea preocupărilor materiale.” – Indra Devi

  • să renunțăm la cât mai multe păreri rigide (care adesea rănesc) pentru a ne simți mai ușor și mai flexibili din punct de vedere mental. Să ne mulțumim cu ce este posibil. Viața are limitele ei, însă cunoașterea nu are. Să acceptăm că nu vom înțelege poate niciodată anumite lucruri – și cred că aceasta este o formă de modestie intelectuală.
  • să deprindem arta de a ne odihni mintea și de a o elibera de orice griji sau preocupări și constituie probabil unul dintre secretele energiei pe care o manifestă oamenii cu adevărat mari. Capacitatea de antrenarea minții pentru a ne ‘asculta’ gândurile, pentru a rămâne mereu alert și fără să ne gândim la ceva anume.

Eliberarea de orice confuzie emoțională ne permite să înțelegem că dincolo de toate dorințele fragmentare se manifestă o nevoie fundamentală: aspirația spre transendent, spre o lume naturală în care energia nu se disipează nici în conflicte lipsite de importanță, nici în calcule meschine. Acolo unde “eul” nu mai există, a pierdut orice noțiune de timp, de spațiu sau de loc, devenind tot mai mic, concentrat pe un punct din afara lui. Și o astfel de frumusețe interioară reușește să îl elibereze pe om de el însuși.

“Am renunțat la mărunțișul acela căruia îi spuneam <eu> și am devenit o lume fără margini.” – Soseki Muso

 

Categorii
Meditatie

Călătoria înspre Mine

În timp ce unii dintre noi cred în Dumnezeu, în spirit, în conștiința universală sau cum vreți să-i spuneți, alții nu, însă, indiferent de orientarea spirituală sau religioasă, fiecare dintre noi are nevoie să crească, să se dezvolte, să evolueze. Este o realitate biologică și, în egală măsură, una psihologică, iar fiecare ființă de pe planetă merită să știe că înseamnă ceva pe lumea aceasta și că viața ei este importantă. Resursele noastre interioare sunt mult mai bogate decât ne putem imagina. În fiecare secundă a vieții, ne creăm o realitate prin intermediul gândurilor și al conduitei noastre. De aceea este esențial să înțelegem care este prețul pe care îl plătim pentru gândurile negative. Bucuria de a trăi depinde de modul în care filtrăm realitatea și o interpretăm.

Numai o minte bine antrenată este capabilă să perceapă corect realitatea. Puterea ei este nelimitată. Ayurveda, teoria medicinei indiene, suține că mintea are o influență puternică și asupra corpului, iar absența bolii depinde atât de gradul de conștiință pe care îl putem atinge la nivel mental, cât și de echilibrul pe care încercăm să-l stabilim. Dealtfel, dintotdeauna omul a știut că bolile corpului sunt strâns legate de cele ale sufletului. Însă pentru a controla impuslurile, și a ne regăsi echilibrul e nevoie de o întreagă reconstrucție a modului de a gândi. În toate culturile grija față de sine cere o permanentă schimbare de perspectivă.

Să ne ocupăm de noi înșine, să fim prieteni cu propria noastră persoană, să ne controlăm, să ne corectăm și sa redobândim astfel plenitudinea – sunt principalele noastre îndatoriri. Iată trei căi simple pentru îmbunătățirea ecologiei interioare:

  1. Relaxarea sau Cum să vă păstrați rezervele de energie?

Există întotdeauna riscul de a ne polua mintea cu gânduri negative, turbulente, gânduri de îndoială sau frică. Ecologia interioară presupune eliminarea tuturor gândurilor toxice și înlocuirea lor cu atitudini pozitive. Este o muncă personală de desăvârșire a sinelui, pe care putem să o numim și muncă spirituală.

Avem cu toții o oarecare idee despre ce este relaxarea și cum o putem obține. Pentru unii dintre noi, relaxarea presupune sa mergem la un film, să picotim în fața televizorului, să citim o carte, etc. Însă relaxarea nu trebuie confundată cu “timpul la dispoziția noastră” sau cu hobby-urile și recreerea. Când vorbim de relaxare ne referim la o serie de tehnici care urmăresc să elimine și să combată tensiunea pe care o simțim în corp. Tehnicile de meditație, pe de altă parte, au rostul în mod special să calmeze mintea. O minte extenuată și un corp cu o sănătate șubredă merg “mână în mână”. Stresul ne risipește, ne instovește. Nicăieri altundeva omul nu găsește mai multă liniște ca în propriul său suflet, mai ales dacă posedă în forul să interior, noțiuni și tehnici pentru a dobândi o seninătate desăvârșită.

Tehnicile de relaxare pot varia în privința complexității și a timpului necesar practicării lor, de aceea trebuie adaptate pentru fiecare persoană și situație. De pildă, multor oameni ocupați le este dificil, dacă nu chiar imposibil să-și aloce 10-20 min. pentru exersarea si repetarea unor tehnici de relaxare. Iar apoi, s-ar putea sa fie absolut imposibil pentru o persoană extrem de stresată și în criză de timp să se așeze și să se relaxeze. De aceea în aceste situații s-ar putea ca doar cinci minute pe zi, de exersare a unei tehnici de relaxare, să fie un punct de pornire mult mai rezonabil. În afară de aceste constrângeri de timp, natura exercițiilor de relaxare trebuie adaptate ca să corespundă stilului de viață și imaginii de sine a fiecărei persoane.

Am condus sesiuni de relaxare cu un manager care a ținut neapărat să închidă jaluzele, pentru a nu permite colegilor să vadă că se ocupă cu o activitate pe care o considera nepotrivită cu imaginea sa. Alții preferă să-și găsească un spațiu liniștit, de regulă acasă, unde își pot oferi perioade mai lungi pentru exercițiile de relaxare, introspecție sau meditație. Prin urmare, tehnicile de relaxare și meditație trebuie să fie individualizate, croite special pentru timpul pe care îl alocă fiecare în viața lui, în funcție de convingerile, stilul de viață și dorința de a le pune în practică pentru a le testa beneficiile.

Tehnica de Relaxare Heartfulness este concepută pentru a putea fi practicată de către orice persoană, orice stil de viață, inclusiv pentru persoanele active și extrem de ocupate.

2. Reînnoire și autocunoaștere 

Înainte de a practica meditația oamenii nu au nici cea mai vagă idee despre numărul uriaș de gânduri care le trec prin minte într-o singură secundă. Și tocmai aceste gânduri sunt cele care ne complică viața. Meditația ne ajută să înțelegem cum funcționează mintea și să oprim zgomotul uriaș din mintea noastră. Practica meditației sau a controlului mental seamănă cu antrenamentul menit să lucreze un mușchi anume. Numai răbdarea și perseverența pot da rezultate. Când o persoană meditează, se adâncește într-o stare de repaus de două ori mai profundă decât cea a somnului. consumul de oxigen este mai mare, bătăile inimii mai rapide, iar mintea mămâne trează. E nevoie de zece minute pentru a atinge această stare, în comparație cu cele 6 ore necesare pentru a atinge o asemenea profunzime a relaxării prin somn.

Tehnicile de meditație ne pot fi utile, pentru că ne ajută să ne eliberăm mintea de mulțimea de mărunțișuri cu care se umple în viața de zi cu zi și ne-o fac mai alertă, ajutându-ne să ne îmbunătățim performanța în muncă. Prin practicarea meditației și a tehnicilor de relaxare ne putem redobândi energia consumată de-a lungul zilei. Meditația înseamnă capacitatea de a ne controla propria minte – înseamnă dobândirea unor tehnici care să ne ajute să preluăm controlul când ne simțim tuburați, împrăștiați, etc. Este o modalitate prin care ne putem crește gradul de autocunoaștere.

Relaxarea și Meditația Heartfulness sunt tehnici care ne permit să ne reînnoim, să eliminăm impresiile negative acumulate în timpul zilei  și să reintrăm în contact cu ceea ce este esențial – este o hrană pentru psihic.

3. Conectarea cu sinele superior

Meditația Heartfulness ne ajută să intrăm în contact cu propriul nostru spirit. Verbul “a medita” se poate traduce prin “a te lăsa condus spre centru”. Prin meditație dezvoltăm conștientizarea constantă și atentă a ceea ce se întâmplă în lumea noastră interioară. Lucrarea interioară, respectiv „a se cunoaște pe sine”, se concentrează pe înțelegerea interioară a evenimentelor de viață, inclusiv a așteptărilor, motivelor, atitudinilor și a tiparelor obișnuite de gândire. Se naște curiozitatea: „De ce văd o anumită situație în felul ăsta?” sau „De ce simt ceea ce simt?”, „Ce programe rulează în prezent în mintea mea?” Aceste întrebări duc la descoperirea prezumțiilor predominante despre propria persoană, viață și ceilalți oameni.

Accentul se pune pe conștientizarea experienței interioare și pe validarea internă a adevărului – experimentarea adevărului spiritual în momentul prezent. Autoobservarea duce la trezire, ceea ce motivează apoi dorința de a învăța, de a se dezvolta, de a se maturiza și de a evolua. Introspecția conduce la descoperirea și la destrămarea vălurilor care întunecă Sinele. Exista o diferență între a „auzi” un adevăr și a-l descoperi ca o realitate „interioară”. Lumea interioară este cea care conturează lumea exterioară iar asta înseamnă că lumea care ne înconjoară este doar o oglindire a ei.

„Fiecare dintre noi trebuie să se confrunte cu misiunea de a știi în ce anume rezidă caracterul unitar al personalității sale, pentru a-l putea realiza, dar și cu obligația de a porni în căutarea sa.” J. Blofeld, Yoga calea către înțelepciune

 

Categorii
Etica & Estetica

La început de an …

Întotdeauna, la fiecare început de an, luăm hotărâri bune: “Anul acesta voi slăbi, voi fi mai organizată, voi lua decizii mai bune …”. Vrem să o luăm de la capăt, bazându-ne pe noi principii. Hotărâm să eliminăm, să curățăm, să aranjăm. Simțim nevoia să ne purificăm, să prioritizăm, să ne organizăm viața pentru a o face mai bună și mai frumoasă. Așadar, fiecare dintre noi știe ce rol joacă ordinea în traiul cotidian, locul pe care aranjarea îl ocupă în viața noastră.

Generații întregi au spus, au auzit și au repetat această regulă la început de an. Însă rareori se întâlnește la un copil, ca manifestare spontană. Ordinea nu este înnăscută, nici pe departe! Deși pare o activitate banală și ușoară, este o activitate care ne influențează toată viața, e nevoie de multă disciplină personală, autocunoaștere, fermitate, învățare continuă și adaptare. Pe măsură ce apar tehnologii noi, iar cele vechi dispar, suntem nevoiți să găsim moduri noi de ne organiza, re-organiza, trebuie să creăm, să imaginăm, să gândim.

Să aranjezi și să ordonezi lucrurile în viață înseamnă să descoperi o nouă calitate a vieții și mai mult spațiu în toate domeniile existenței. Iată în continuare 6 dintre aceste domenii:

  1. Cunoaștere de sine: Când vrei să-ți aranjezi lucrurile, prima etapă este să te gândești cum le clasezi, cum le alegi și cum triezi. Asta îți limpezește mintea, te ajută să găsești idei noi și te obligă să-ți reevaluezi obiceiurile (atât pe cele bune, cât și pe cele neproductive) gesturile, nevoile, dorințele. Astfel, înveți să te accepți așa cum ești, să faci diferența între nevoi și dorințe, iar uneori, să devi conștient de pasiunile pe care încă le ascunzi în tine.Să faci ordine înseamnă să te îngrijești de ce te face să te simți bine, dar și să îți atingi obiectivele punând în practică propriile valori etice.

“Să te cunoști pe tine însuți înseamnă să-ți cunoști trupul, mintea și sufletul” – BSK IYENGAR, un maestru yoga

  1. Self-management: Ordinea te stimulează nu doar să aranjezi în jurul tău, ci mai ales, să îți definești unele obiceiuri sau să le conștientizezi mai bine. Să faci ordine nu înseamnă doar să-ți aduni lucrurile, ci și să-ți organizezi altfel viața cotidiană: să cântărești mai bine ce alegeri ai făcut până în momentul respective, să-ți revezi prioritățile, adică să stabilești din nou ce este esențial pentru tine, important, apoi ce este secundar și, în final, ce este de prisos. Fie că vorbim despre viața materială, de planul mental sau cel spiritual, trebuie să știm ce ne face fericiți și împliniți, ce ne ajută să progresăm, ce stă în puterea noastră de a schimba în bine.

“Nu-ți irosi energia! Pune-o în valoare!” – Wilhelm Oswald

  1. Time management: Ordinea îți simplifică viața zinică, să aranjezi înseamnă să căștigi timp pentru tine și ceilalți. La polul opus, să trăiești în dezordine, fiind nevoit să cauți mereu ceva, înseamnă să pierzi de fiecare dată câte puțin din energia personală, înseamnă să pierzi timp, câteodată bani și uneori chiar relații. Să găsești repede ce îți trebuie, fiecare lucru să aibă locul lui, te ajută cu siguranță să câștigi timp. Când în casă sau la birou totul este în ordine, trupul nu se mai împiedecă în dezordine, fiecare obiect este găsit cu ușurință, este folosit cu plăcere și mulțumire, iar mintea este senină și eviți astfel o mie de mici motive de stres… și asta toată viața.

“Fiecare lucru la locul lui … si un loc pentru fiecare lucru.” – proverb japonez

  1. Creșterea concentrării: Dezordinea așa cum știm, ne împiedecă să ne concentrăm. Iar rezultatul este că, proiectele nu înaintează fiindcă facem lucrurile pe jumătate și ne enervăm, iar în sinea noastră avem acea senzație neplăcută că stăm pe loc și chiar regresăm. În schimb un mediu ordonat, luminos impecabil, “nepoluat” din punct de vedere vizual (deci și psihic) de obiecte îngrămădite la întâmplare te ajută să te concentrezi, să ai idei clare și structurate. Cu cât mintea este mai calmă, cu atât ne este mai ușor să lucrăm, să ne organizăm. Neliniștea este doar un gând. Emoțiile, anxietățile, sunt toxice și ele se află mai degrabă în mintea noastră decât  în lumea de afară. Ne distrugem mental fizic cu teama, gelozia, nevoia de control, resentimentele pe care le nutrim… Gândurile negative obstrucționează gândirea, împiedecând dragostea și bucuria să se manifeste.

Cum am putea avea o viață senină și fericită dacă ne irosim energia mentală pe griji fără sfărșit? Cu griji sau fără griji viața are loc oricum.

  1. Relații: Dacă vrei să-ți îmbunătățești relația cu cei apropiați, trebuie să știi că, atunci când ești dezordonat și nu trăiești singur, dai dovadă de lipsă de respect față de ei. Aranjându-ți lucrurile te va ajuta nu doar să readuci pacea în căminul vostru, ci și să te respecți pe tine insuți. A face ordine este o formă de exprimare a propriei personalități, un mod de afirmare, un raport special pe care îl are fiecare cu obiectele lui și capacitatea de a se controla. Fiindcă dând dovadă de self-control arăți că ești capabil să-ți asumi fiecare acțiune și să o duci la capăt. De exemplu, să speli vasele după ce ai mâncat, în loc să le lași să se adune 2-3 zile, până ești nevoit să le speli. Deci, înainte de toate, să conștientizezi ce consecințe au acțiunile și gesturile tale. Deci, ordinea ține de cultura fiecăruia, este o chestiune de etică, de disciplină, de autocontrol atât mental cât și fizic, cât și o artă de a-ți pune în practică bunul-simț. Orice pas spre creștere și evoluție în relațiile interumane, înseamnă o renunțare. Dacă vă veți spune: “azi sunt alături de această persoană, totul e minunat, însă ea nu este proprietatea mea, eu nu sunt temnicerul ei, ea este liberă să rămână cu mine sau să plece”, nu numai că vă veți detașa în sensul că vă veți teme mai puțin de idea de pierdere, dar îi veți oferi celuilalt spațiul de care are nevoie – caz în care cu siguranță că vă va rămâne alături. Cu cât ne agățăm mai mult de lucruri sau oameni, cu atât mai puțin ele ne aparțin.

Ca să iubești, trebuie să te maturizezi, trebuie să dai și să primești în egală măsură, trebuie să-i faci loc celuilalt și să nu te lași absorbit de propria persoană, de nevoia de control, de experiențele din trecut sau de dorințele tale.

  1. Auto-terapie: să aranjezi este o metodă bună de a avea grijă de tine. Când ești împăcat cu tine, te simți bine în pielea ta și, prin urmare nu ai probleme psihice. Un apartament ordonat îți aduce liniște în suflet. Așadar, dacă în spațiul tău intim faci puțină ordine, creezi o oază de pace, stabilitate și stare de bine. Aranjarea lucrurilor, ca și curățenia, poate fi un motiv de împlinire și de meditație în timpul căreia te ocupi numai de tine. De altfel, sunt mulți cei care recunosc că aranjarea lucrurilor îi calmează și le diminuează stresul.

“Când privești, trebuie doar să privești; când auzi, doar să auzi; când simți, guști, atingi, nimic altceva decât să simți, să guști, să atingi.” – din învățăturile lui BUDDHA

Deci, ordinea te învață să te asculți, să te cunoști, să-ți percepi altfel simțurile, să înveți să fii atent la senzațiile tale, să duci o viață mai bună. Să ai, să aduni, să hotărăști ce păstrezi sau ce arunci sunt acțiuni care fac parte nu doar din marile teme de dezvoltare personală, ci si din neunumăratele decizii politice mărunte, fiindcă au legătură directă cu societatea de consum și ne îndeamnă să fim mai conștienți de capcanele consumului exagerat.

Ordinea te ajută să consumi mai puțin deoarece te obligă să revezi tot felul de lucruri din jurul tău “ Oare de ce am cumpărat această mirodenie pe care nu am folosit-o niciodată? Ce speram să obțin când am achiziționat în rate această geantă de firmă? Chiar mă simțeam bine în pielea mea când am cumpărat această bluză?” Însă “regretele” și sentimentele de vinovăție nu trebuie să fie negative, rolul lor este să ne transmită mesaje gen: “Ai evoluat; acum știi mai bine ce gusturi ai, crezi mai puțin în aparențe …”. Așadar, doar făcând ordine, pe toate nivelurile din viața ta, ajungi să conștientizezi cum trăiești în realitate. Astfel, înveți să faci diferența între a părea și a te simți bine.

Fie ca în 2017 să redescoperiți bucuriile și binefacerile unei vieți trăite într-o manieră cât mai ordonată, cu mai mult rafinament și libertate de mișcare!

 

Categorii
Calea interioara

Criteriul de evaluare al succesului …?

A gândi și a fi conștient de sine nu sunt sinonime. Vrem să avem răspunsuri la orice. În consecință facem supoziții, care ne otrăvesc din punct de vedere emoțional mai rău decât o fac faptele în sine. Și astfel pierdem o energie prețioasă.

Tristețe, drame … toate sunt declanșate de obișnuința noastră de a lua totul cu titlu personal și de a le atribui celor din jur intenții pe care nu le au. Important este să nu vă luați prea în serios propriul mod de a gândi.

Cum vor arăta peste 10 ani problemele care vă preocupă azi? Încercați să vi le imaginați peste cinci ani și veți dobândi un atu prețios: prespectiva.

Veți putea accepta astfel cu seninătate faptul că grjile fac parte din viață, că vor exista întotdeauna și că va trebui să le gestionați mereu așa cum ați făcut-o de fiecare dată. Simplul fapt de a înțelege acest lucru aduce o ușoară alinare. Renunțați la cât mai multe păreri rigide (care adesea rănesc) pentru a vă simți mai ușor și mai flexibil din punct de vedere mental. În definitiv viața are limitele ei.

Pentru a ajunge la starea de detașare, atât de esențială în ziua de azi, e recomandat să ne abținem de la judecăți de genul “Asta e bine, asta e normal, sau plăcut …, asta e rău, dezgustător, ba chiar imoral, etc.” Aceste judecăți ne limitează. Este de preferat să ne mulțumim cu simpla lor observare, fiindcă în asta constă adevărata bogăție a vieții.

“Este mai ușor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată”… zicea Albert Einstein în urma cu peste 100 de ani.

Gândurile care ne trec prin minte neîncetat de cele mai multe ori nu au nicio legătură cu realitatea. În loc să ne străduim să înțelegem ceea ce ne depășește și să ne istovim în explorări zadarnice, e mult mai important să găsim în noi înșine pacea și energia care s-au aflat dintotdeauna acolo, deși nu le-am luat în seamă niciodată.

Evitați să mai despicați firul în patru. Cuvintele nu pot exprima esența lucrurilor. O minte limpede nu pierde vremea cu analize zadarnice, ci se concentrează și știe imediat ce are de făcut.

Numai o transformare interioară ne permite să ne împlinim, să ne depășim limitele. Pentru a păstra în noi acel mic infinit, trebuie să știm să ne adaptăm, să nu ne agățăm de un unic sistem de convingeri.

Cultivarea incertitudinii, a relativității și reinterpretarea eșecului – sunt cele mai eficiente căi împotriva dezamăgirii. Persoanele sănătoase din toate punctele de vedere sunt independente și detașate. Ele trăiesc în respectul propriilor lor valori. În plan interior sunt caracterizate de relaxare, toleranță și umor. Și resping de la bun început tot ce le deranjează. Adică au libertatea lor.

Puteți fi cât se poate de ancorat în realitate fără ca gândurile să vă copleșească permanent, oriunde v-ați afla – chiar și la rând la supermarket. Antrenați-vă pentru a vă “asculta” gândurile, pentru a rămâne mereu alert fără a vă gândi la ceva anume. Să fiți observatorul gândurilor. Cu siguranță, că vor fi cele mai utile minute din aceea zi.

Arta de aș-și odihni mintea și de a o elibera de orice griji sau preocupări constituie probabil unul dintre secretele energiei pe care o manifestă oamenii cu adevărat mari.

Ce legătură au toate acestea cu criteriul de evaluare a succesului?

Simplul fapt, că succesul poate fi definit ca fiind echilibrul dintre starea de pace sufletească și cea mentală… și nu este deloc simplu de obținut acest echilbru. Vă invit la reflecție! Este o afirmație mult mai profundă decât pare la prima vedere…

“Chiar și cel mai nesemnificativ lucru conține un dram de necunoscut. Să-l găsim!” Guy de Maupassant

 

  

 

Categorii
Autocunoastere

Fiecare zi poate să valoreze cât o viață întreagă

Organizarea vieții este o artă: arta de a-ți administra timpul cu minim de energie. Timpul este principalul nostru capital; nu poate fi nici oprit nici în loc, nici economisit, nici cumpărat. Însă de multe ori îl irosim cu atâtea obiceiuri inutile sau cu o simplă ignoranță, când de fapt există atât de puține lucruri cu adevărat utile pe care să le facem.

În plus, chiar și ele ar putea fi simplificate cu ajutorul câtorva tehnici: organizarea activităților zilnice, respectarea propriilor principi, transformarea gândurilor în fapte, limitarea numărului de proiecte, definirea proiectelor cu claritate și eliminarea activităților plictisitoare sau consumatoare de timp.

De exemplu, filozofia zen ne amintește că, oricare ar fi anvergura proiectelor și a țintelor propuse, perseverența este mai importantă decât pasiunea: acțiunea cu pași mici, fără să-ți pierzi suflul cu o inteligentă economie de mijloace. În tăcere budiștii lucrează asupra propriului spirit: mici acte de disciplină interioară, executate zilnic – conferă mai multă energie și libertate. Totul se deprinde și se perfecționează până când fiecare gest capătă un sens clar.

Pentru că adevărata libertate constă în șansa de a-ți alege propriile constrângeri, iată șapte idei simple despre cum să faci din autoexigență un o sursă de satisfacție:

1. Despre refuz: “Timpul pierdut este acel timp în care te afli la mila altora.” – Boris Vian

Dacă tot mai multe angajamente și îndatoriri se acumulează în viața noastră, motivul este acela că le-am acceptat. Timpul este limitat și de asemenea, prețios. Să înveți să refuzi politicos invitațiile este o artă – care se deprinde cu multă autodisciplină, respect de sine și hotărâre.

2. Despre întâlniri: “Timpul este singura bogăție care poate fi acumulată cu lăcomie, fără nicio rușine” – Euripide

Consider esențial în primul rând  întâlnirile cu mine: fără apeluri telefonice între anumite ore, fără invitații de afaceri duminică … și așa mai departe. Consider esențial să precizez prietenilor nu doar ora înâlnirii, ci și pe cea a despărțirii de ei, cu delicatețe desigur. Acest lucru presupune respect pentru timpul meu și în egală măsură și al lor, în plus devine evident faptul că nu sunt mereu la dispoziția lor.

3. Despre acțiune imediată: “Orice confruntare e un consum de energie… Încercați să vă rezolvați problemele rând pe rând, și imediat ce apar.” – Jules Renard

Acordând atenție unui lucru în momentul în care apare și rezolvându-l înainte de a trece la altul evitați pendulările inutile și deopotrivă amestecarea trecutului cu viitorul. Pe lângă faptul că sunt stresante, amânările constituie un fel de fugă, de evitare, care duc la eșec.  Rezolvarea unei probleme imediat este cea mai bună modalitate de a o lăsa în urmă și a o uita.

4. Despre limitare: “Timpul poate fi economisit consumându-l inteligent.” – Francis Bacon

Dacă încercați să faceți mai multe lucruri în același timp scade eficiența și totul se soldează cu stres, greșeli și pierdere de vreme (pentru simplul motiv, că de fiecare dată când treceți de la un lucru la altul trebuie să schimbați ritmul și abordarea). Concetrarea asupra unei singure activități, lăsând totul la deoparte (inclusiv timpul) veți deveni mai eficienți și mai impliniți. Prin limitarea proiectelor la unul sau două și stabilirea unui interval de timp pentru ele,  evitați dispersarea energiei și a capacității de concentrare. Planuri puține , dar precise și realizabile!

5. Despre imaginație: “Timpul este cea mai mare avere pentru cine are gânduri înalte” – Plutarh

Încercați să vă imaginați, doar câteva minute pe zi, lucruri care ați dori să vi se întâmple, nu e deloc o pierdere de vreme. Se spune că persoanele care fac acest exercițiu reușesc mai ușor în viață. Încercați să vă imaginați cum ați arăta, spre exemplu cu 10 kg in minus. Conferiți personajului un aspect bine definit (imbracaminte, pantofi, pieptănătură) și apoi zilnic păstrați această imagine în minte, indiferent de câtă treabă ați avea. Prea multe ambiții și aspirații tulbură mintea, o derutează și o împiedică să se concentreze pe ceea ce o motivează cu adevărat.

6. Despre obicieuri: “Viața este metamorfoza timpului în experiență” – Confucius

Micile reușite duc la marile victorii. Timp de o lună concentrați-vă asupra unei singure obișnuințe pe care doriți s-o shimbați. Poate părea monoton, însă este cel mai sigur drum către reușită. De pildă, dacă vă propuneți să fumați mai puțin, hotărâți la câte țigări veți renunța și în ce moment al zilei. Cu fiecare țigară în minus va fi mai bine …

7. Și în final, preferata mea este despre bucle în timp: “Timpul are o singură realitate, aceea a clipei. Altfel spus, timpul este o realitate limitată la momentul actual și suspendată între două neanturi”. – Gaston Roupnel

Marcarea clară a unei pauze între două activități permite o mai bună concentrare asupra fiecăreia. La o scară mai mare, abordarea tuturor etapelor vieții în cicluri – bucle – distincte, fiecare cu un început și un sfârșit bine delimitate, asigură un nivel mai ridicat de detașare: trecutul, prezentul și viitorul se conturează mult mai limpede.

 

Categorii
Etica & Estetica

Manifestarea prezenței personale

„Suntem ceea ce facem. Astfel, excelența nu este un act, ci un obicei” – Aristotel

Prezența personală este ceea ce numim alură sau prestanță, este un mod personal de a ne simți bine în corpul și mintea noastră. Este propria noastră frumusețe. Prestanța produce o impresie atât de puternică asupra celorlați, încât trebuie să avem mereu atenție la calitatea prestanței, să fim frumoși, să avem grijă de alură. Acordând atenție gesturilor cu caracter pesonal lăsăm o amprentă asupra vieții – fie că pregătim în bucătărie un fel de mâncare, fie că pregătim un buchet de flori, fie că avem o discuție banală cu cineva.

Ne manifestăm prezența prin felul în care ne comportăm. Adoptând maniera corectă de a ne așeza, spre exemplu, redobândim mândria personală. Atunci când pășim cu demnitate și încredere, înaintăm cu ceea ce se numește frumusețea interioară. Când ne simțim bine în corpul nostru, ne simțim bine oriunde.  O postură fermă și demnă este prin ea însăși o afirmare a libertății și armoniei interioare.

Dorința de a fi plăcuți din punct de vedere fizic nu e o preocupare superficială, ci o chestiune de respect. E o disciplină, iar căutarea ei există de la începuturile timpurilor. Prezența și frumusețea fizică se bazează mult pe sănătate și pe încrederea în sine. A fi frumos înseamnă a fi plăcut privirii, indiferent de vărstă. Stilul nu se mărginește la contururi și substanță; e și o marcă a inteligenței, a ceva ce vine din interior, e o alegere, e un concept al ceea ce suntem, al ceea ce și mai ales cum vrem să devenim.

Nimeni, nici medicii, nici cosmeticienele, nu pot avea grijă de corpul nostru mai bine decât noi înșine. De ce să riscăm, ca atâția alții, diformități, îmbătrânire prematura, boli? Sănătatea este bunul nostru cel mai de preț. Trebuie să înțelegem că posedăm toți o formă de frumusețe. Însă frumusețea fizică nu va străluci decât dacă se află în armonie cu frumusețea interioară.

A ne strădui să fim frumoși și în formă este la fel de important ca acumularea de cunoștințe și educație. Îmbătrânirea este cea dintâi dovadă a frumuseții. Farmecul superficial al tinereții se transformă într-o frumusețe interioară care se exteriorizează și se îmbogățește de-a lungul  anilor.  Este esențial să facem eforturi pentru a încerca să găsim gestul potrivit, modul cel mai natural și mai armonios de a ne folosi corpul.

Frumusețea cere o bază solidă: o piele frumoasă, un păr sănătos, mușchi tonifiați și energie.

Femeile care au prestanță și încredere în sine sunt mereu foarte îngrijite. O persoană bine machiată emite unde de energie pozitivă. Tot ceea ce realizați pentru voi înșivă (tratament cosmetic, masaj sau manichiură) reușește în primul rând să vă facă conștientă de propriul corp și de faptul că vă ocupați de el. Îngrijirea noastră nu trebuie neglijată în favoarea atenției acordate celorlalți. Nimănui nu-i place să vadă o casă prost întreținută. Același lucru e valabil și pentru o persoană.

Categorii
Magia Universului

Ce e de înțeles din univers?

Ce e de înțeles din univers

Cine poate ști cât va dura azi ploaia? Ploaia parcă înșeală timpul, îl capturează și ne face să credem în permanența ei. Când privim ploaia cum cade, timpul are o cu totul altă durată: poate să treacă mai lent, poate să se dilate sau să se concentreze. Poate să aibă gustul eternității, să se facă uitat cu desăvârșire. Circumstanțele nu mai au importanță.

O zi ploioasă este ocazia ideală să visezi, să meditezi… căci să visezi ascultând ploaia nu este o leneveală ca oricare alta. Înseamnă în același timp, să-ți regăsești nonșalanța și atenția față de momentul prezent, să te abandonezi visului și să te trezești acolo.

În ciuda tristeții pe care uneori o degajă, ploaia are puterea de a ne calma. Să numeri picăturile cum cad pe fereastră una dupa alta! Ploaia și picăturie sale limpezi liniștesc, stările sufletești își iau zborul. Fiecare picătură exprimă, prin rotunjimea sa, perfecțiunea și miracolul vieții.

Să contempli apa și ploaia e ca și cum te-ai scurge, te-ai dizolva. Amprentă a grației și lipsei de greutate, frumusețea ploii odihnește gândurile îngrijorate.

Ca o oglindă magică, apa de ploaie oferă iluzia separării, fie și pentru o clipă, de această lume făcută din praf. Contemplarea ploii poate fi un exercițiu spiritual care adâncește în noi acest sentiment al lumii ca miracol, ca o poartă deschisă către infinit.

Ploaia poate fi privită ca o metaforă a vieții, în sens de eternă renaștere, căreia nu-i știm niciodată nici începutul, nici sfârșitul. Acceptând acest mister, fără a mai pune întrebări de gen “…ce e de înțeles din univers?” ne vom da seama că, în definitiv, în univers nu e nimic de înțeles.

Misterul universului e impalpabil, e insesizabil, e supranatural … însă există.

Adevărata artă de a trăi înseamnă să știi ce e tangibil și ce e trecător; să știi la ce să fii atent, să te mulțumești cu lucruri simple, să apreciez evenimentele de zi cu zi, să vezi cu adevărat, să asculți cu adevărat, să fii cu adevărat.

“Să trăiești înseamnă să te descompui și să te reconstitui fără încetare, să îți schimbi starea și forma, să mori și să renaști.”