Categorii
Calea interioara

Călătoria interioară

Creșterea spirituală poate fi experimentată la fel ca orice alta experiență. Dacă ai trecut o dată prin experiența mâniei, a negativității și a resentimentelor, știi ce înseamnă această experiență și o recunoști imediat atunci când ea tinde să se repete. Îți dai seama ce simte inima ta, ce gândește mintea ta și ce acțiuni ești tentat să intreprinzi.

Cu alte cuvinte, tu cunoști acest spațiu. Nu avem de-a face cu o filozofie, ci cu o experiență directă. Creșterea spirituală este o experiență a scufundării în interior. Sinele tău pământesc are o influență din ce în ce mai mică asupra ta, iar tu începi să te simți din ce în ce mai spațios în interiorul tău. Distanța dintre tine și gândurile și emoțiile tale crește.

Tu poți să te cufunzi în interiorul conștiinței prin meditație și percepi această mișcare ca pe o ascensiune. Îți dai seama că te apropii din ce în ce mai mult de ființa ta spirituală.

Ce simți atunci când te identifici din ce în ce mai mult cu spiritul, și nu cu forma? Când nu mai operezi în lumea exterioară? Cum te-ai simți daca ai fi eliberat de orice limitare și dacă te-ai putea dilata în afara hotarelor tale?  Ce poți face zi de zi pentru a descoperi această pace și această libertate interioară?

Meditația sau coachingul transformațional îți oferă răspunsuri simple, profunde intuitive la aceste întrebări. Indiferent dacă este prima ta explorare a spațiului interior sau dacă ți-ai dedicat întreaga viață călătoriei spirituale. Dezvoltarea personală în context spiritual te ajută să îți transformi relația cu tine însuți, dar și cu lumea din jurul tău.

Călătoria interioară începe prin a-ți indentifica relația pe care o ai cu gândurile și cu emoțiile tale, ajutându-te să descoperi sursa și fluctuațiile energiei tale interioare.

În continuare, vom descoperi împreună cum poți face pentru a te elibera de gândurile, emoțiile și tiparele energetice obișnuite, care îți limitează conștiința. În final, vei descoperi cu o claritate neobișnuită calea către o viață trăită într-o libertate deplină a ființei tale lăuntrice. Astfel, călătoria începe cu conștiința înlănțuită de ego și se încheie cu o stare de libertate interioară, care trece dincolo de imaginea mioapa de sine a egoului.

Călătoria inimii spre infinitul din tine este un dar neprețuit pe care poți să ți-l oferi dacă îți dorești o viață mai creatoare, mai bogată și mai semnificativă.

Cum ar fi să descoperi într-o bună zi că TOT ce ți-ai dorit se află în TINE?

Categorii
Ritualuri

Despre ritualuri

“Să ai tot ce îți dorești este un semn de bogăție, dar să te poți descurca fără ele este o dovadă de putere”.

George  MACDONALD

Micile detalii cotidine se pot transforma în adevărate ritualuri și aici mă refer la moduri personale de a ne trăi viața, astfel încât să ne redea starea de bine, bucuria de a trăi în acord cu propriile dorințe și năzuințe.

De-a lungul anilor mi-am format o mulțime de ritualuri  de viață proprii, practice simple, care fac ca o zi să fie diferită de celelalte zile, o oră diferită de celelalte, ritualuri care îmi aduc alinare, care dau farmec zilelor, personalizează detaliile vieții. Și au ca scop dezvoltarea simțului disciplinei și al preciziei, precum și structurarea gândurilor.

Viața m-a învățat să confer un caracter sacru celor mai banale acțiuni, de pildă aceea de a citi în pat sâmbătă dimineața, de a face baie, de a-mi pregăti tratamente de înfrumusețare sau îngrijire practicate acasă, de a păstra un jurnal, de a face ordine și de a-mi aranja lucrurile, de a servi ceaiul sau cafeaua de dimineață, felul în care aleg să-mi organizez zilele, timpul, de a pregăti mâncarea preferată, de a alege obiectele din casă, de a face cumpărături…

De multe ori se întamplă să transform într-un adevărat ritual cumpărarea unui obiect mult dorit colindând prin magazine și adulmecând cu simțurile energia lucrurilor o dupa-amiaza întreagă până găsesc acel lucru care rezonează cu ființa mea. Cumpărarea unui obiect, fie pentru mine personal sau pentru un cadou oferit cuiva, este o activitate care necesită imaginație, îmi implică simțurile, prezența de spirit, intuiția, entuziasmul si totodată cumpătarea. Astfel, viața întregă devine un ritual.

Montaigne spunea că o viață trăită pe deplin în momentul prezent este îmbogățită și hrănită de ritualuri.

Să știi să trăiești bine, în acord cu propria ființă,  este rodul obișnuinței, iar ritualurile contribuie din plin la asta; ele ajung să îmbogățească și alte sfere oferindu-ne satisfacție, mister, pace și ordine. Ritualurile, ne înfrumusețează viața, o fac mai ușoară, mai detașată, mai liberă, alungând nesiguranța pe care o resimți atunci când mereu ce să faci, când, unde, cum? De asemenea, ritualurile îți dau mai multă încredere, simți că le faci pentru tine și asta îți dă o stare de bine. Ritualurile, într-un fel ne ajută să trăim mai bine, mai ordonat, cu demnitate și în acord cu personalitatea noastră. Ritualuri

O soluție împotriva plictiselii de pildă, este să facem lucrurile ca și cum am îndeplinii un ritual. Putem transforma într-un ritual orice activitate, până și activitățile casnice, dedicându-ne sută la sută acestor activități și executându-le conștiincios până la sfârșit, contopindu-ne cu respectiva activitate, aici și acum. Ritualuri

Putem redescoperi sentimentul de bine oferit de o activitate chiar și banală în care gesturile par că fac parte din noi înșine. Antrenați-vă capacitatea de a rămâne concentrați pe tot ce faceți, încercând mereu să vă autodepașiți. Fiți conștientă de tot ce atingeți, ca și cum ar fi un exercițiu zilnic, disciplinându-vă… Ritualuri

Fiecare clipă este o șansă pentru noi descoperiri, disciplină și autoperfecționare, însă și o binefacere pentru corp, minte și spirit. Antrenați-vă pentru perfecțiune, faceți astfel încât să conferiți fiecărui gest, oricât de mic respectul cuvenit, respingând hotărât orice a doua preocupare. Atfel fiecare activitate și întreaga zi devine plină de sens. Ritualuri

Astfel, ritualurile și câteva principii simple de viață devin repede parte din ființa noastră, devin automatisme – desigur cu condiția de a le rămâne fideli – înfrumusețează cotidianul și dau universului nostru o altă dimensiune. Ritualuri

Un ritual trebuie să confere doar satisfacție, iar dacă nu le percepeți lipsa atunci când le neglijați, înseamnă că nu contribuiau chiar atât de mult la fericirea voastră. Ritualuri

“Perfecțiunea nu constă în a face lucruri neobișnuite, ci în a face lucruri obișnuite într-un mod neobișnuit.” – dicton japonez

Ritualuri

Categorii
Etica & Estetica

Despre frumusețe

Frumusețea sub toate aspectele ei, este indispensabilă fericirii și este unul dintre puținele lucruri pentru care viața merită trăită. Iar a crea o viață frumoasă e cea mai înaltă dintre vocațiile umane.

Frumusețea ca și arta există în tot ce ne înconjoară: în gesturi, în obiecte, în natură, în ținută, în comportament… Sunt multe persoane care colecționeaza obiecte de tot felul, dar puțini sunt acei care își cultivă spiritul. Aprecierea lucrurilor frumoase din jurul nostru, tablouri, natură, parcuri, flori, ne poartă în infinitul ființei noastre.

La fel și pentru un călugăr budist care stă în poziția lotus, nemișcat lângă un bețișor de tămâie sau o persoană care meditează pentru a-și înălța sufletul spre o lume a serenității și frumuseții.

Frumusețea este stare o stare de spirit, aprecierea inevitabilului din viața noastră cu o minte senină, aprecierea ordinii cosmice, este o non-preocupare, o libertate în raport cu orice, aprecierea lipsurilor materiale sau a bogăției spirituale cu demnitate însă și cu smerenie.  Odată ce starea aceasta e atinsă, totul în jur este frumos.

A asculta muzică, a mângâia un material moale, a servi un ceai dintr-o ceașcă aleasă cu drag, a aprecia mireasma sau culoarea unei flori … toate acestea ne atrag în mod natural și ne aduc energie si plăcere.  Frumusețea sub toate aspectele ei, este indispensabilă fericirii. Sufletul nostru are nevoie la fel de multă frumusețe cum are corpul de aer, de apă, de hrană. Fără frumusețe devenim triști și deprimați.

Frumusețea invită la contemplare, te absoarbe cu totul, te pune în contact cu viața din tine, cu ființa ta superioară.

Adevăratul lux, cred, este acela în care te instalezi perfect, în care te simți bine și în armonie cu nevoile tale – poate fi un fotoliu moale în care te simți confortabil, un pled de cașmir moale și mătăsos care îți mângâie simțurile, o față de masă albă din in, farfurii simple albe alese după propriul simț estetic care păstrează căldura, o încăpere simplă fără aglomerare de bibelouri și obiecte inutile sau amintiri de care nu te poți despărți, un buchet discret de flori, fructe și legume de sezon și multe altele…

Falsul lux este cel pe care il cumpărăm dorind să reproducem un interior văzut într-o revistă la modă, să gătim mult și cu ingrediente nedigerabile după cum ne taie capul, petrecând vacanțe ’cool’ și în locuri suprapopulate.

Detaliile au o importanță enormă, frumusețea detaliilor ne ajută să ne depășim pe noi înșine. Frumusețea atitudinii exprimă o stare de echilbru perfect între intenție și efort. Spre exemplu mânuirea vaselor în bucătărie, poziția așezată pe scaun, privirea dreaptă și hotărâtă în timpul unei discuții, toate au legătură cu estetica vieții cu desăvârșirea personală cu grație și rigoare.

Frumusețea detaliilor din viață exprimă dragostea de viață și a cine suntem, reprezintă ordinea de forul nostru interior.

Să trăiești frumos presupune moderație și simplitate, eleganță și desăvârșire în tot ce înseamnă gustul pentru calitate, lucruri personale, moduri de adresare, valori morale și educație.

Să trăiești și să înfrumusețezi tot ce atingi, chiar și atunci când te ocupi de cele mai banale și umile lucruri  poate să constiutie pentru fiecare dintre noi un exercițiu de creație.

Iar stilul personal, estetica vieții, desăvâșirea și frumusețea ne ajută să ne depășim pe noi înșine, să ne perfecționăm incontinuu și să ne creăm o viață ce merită trăită.

Categorii
Autocunoastere

Autocunoașterea și oglinzile din viața noastră

Cunoaște-te pe tine însuți este unul dintre îndemnurile cele mai clasice și mai arhetipale ale gânditorilor din toate timpurile. Cunoașterea de sine constă, mai ales în a lucra asupra ta pentru a reuși să descoperi mai mult decât să construiești CINE EȘTI, să-ți clarifici ce puncte forte și ce slăbiciuni ai, ce-ți place și ce nu-ți place, ce vrei și ce nu vrei.

Aceasta recunoaștere a celui CE SUNT capătă aici sensul de a MĂ ȘTI, nu de a mă considera identic cu ceea ce gândesc sau cred că sunt. Căci există o mare diferență între a CREDE și a ȘTI.

De câte ori spun ȘTIU vorbesc despre o convingere care nu se cere dovedită și demonstrată.

Când spun CRED pot să pariez ferm în favoarea a ceea ce cred.

Sigur, poți ști și te poți înșela, îți poți da seama că nu știai, că doar credeai că știi și dădeai asigurări că lucrurile stau altfel cu siguranța și convingerea cu care spui ‘știu’, pentru ca mai târziu să decoperi că te înșelai.

Autocunoașterea este convingerea de a ști că ești așa cum ești, iar această convingere presupune că ai mult de lucru asupra ta. Necesită să lucrezi cu tine, să te analizezi, să te observi, să te privești în singurătate și în interacțiune, în fiecare dimineață, în fiecare seară, în momentele dificile și în momentele fericite. Trebuie să privești fără să judeci ce ai tu mai bun și mai rău. Să te analizezi în relația cu ceilalți și în modul în care te relaționezi cu tine însuți.

Ca să ne vedem fața, ne trebuie o oglindă, iar oglinda a ceea ce suntem este celalălt, oglinda este legătura noastră cu ceilalți. Cu cât legătura este mai apropiată și presupune un angajament mai mare, cu atât oglinda este mai clarvăzătoare, mai nemiloasă și mai precisă în detalii.

Aceste oglinzi nu trebuie să-ți configureze identitatea, dar te pot ajuta să-ți completezi imaginea.

Dacă toți îți spun „ești agresiv” tu nu poți striga toată viața “nu, agresiv ești tu!” fără să te întrebi măcar care e partea de adevăr a acestui comentariu. Nu spun că ar trebui să accepți din fața locului orice observație, indiferent din partea cui ar veni. Trebuie însă, să te întrebi dacă ceea ce-ți spun prietenii are un sâmbure de adevăr, chiar dacă ție la prima vedere îți scapă.

Astfel, parcurgerea cărării spre autocunoaștere presupune ca tu să fii hotarât să te arăți așa cum ești – fără a te ascunde, fără a juca vreun personaj, fără a oferi o imagine confuză, fără a înșela, și să iei parte la feedback-ul pe care îl primești.

Și cu cât vei ști mai mul despre tine, cu atât mai bine îți vei purta de grijă. Și cu cât îți vei purta mai bine de grijă, cu atât vei depinde mai puțin de exterior. Și vei descoperi că valoarea ta nu depinde de cum ești privit din exterior. Te întâlnești cu ceilalți, nu pentru a le cerși aprobarea, ci pentru ca să pargurgeți împreună o porțiune din drumul vieții. Trebuie doar să te obișnuiești să privești în toate oglinzile pe care le găsești pe calea vieții:

  • niciodată depinzând de cuvântul celorlalți, dar întotdeauna ascunltându-i.
  • niciodată ascultând orbește sfatul celorlalți, dar ținând seama de el întotdeauna.
  • niciodată căutând părerea celorlalți, dar înregistrând-o clar întotdeauna.