Categorie: Autocunoastere

Categorii
Autocunoastere

Fiecare zi poate să valoreze cât o viață întreagă

Organizarea vieții este o artă: arta de a-ți administra timpul cu minim de energie. Timpul este principalul nostru capital; nu poate fi nici oprit nici în loc, nici economisit, nici cumpărat. Însă de multe ori îl irosim cu atâtea obiceiuri inutile sau cu o simplă ignoranță, când de fapt există atât de puține lucruri cu adevărat utile pe care să le facem.

În plus, chiar și ele ar putea fi simplificate cu ajutorul câtorva tehnici: organizarea activităților zilnice, respectarea propriilor principi, transformarea gândurilor în fapte, limitarea numărului de proiecte, definirea proiectelor cu claritate și eliminarea activităților plictisitoare sau consumatoare de timp.

De exemplu, filozofia zen ne amintește că, oricare ar fi anvergura proiectelor și a țintelor propuse, perseverența este mai importantă decât pasiunea: acțiunea cu pași mici, fără să-ți pierzi suflul cu o inteligentă economie de mijloace. În tăcere budiștii lucrează asupra propriului spirit: mici acte de disciplină interioară, executate zilnic – conferă mai multă energie și libertate. Totul se deprinde și se perfecționează până când fiecare gest capătă un sens clar.

Pentru că adevărata libertate constă în șansa de a-ți alege propriile constrângeri, iată șapte idei simple despre cum să faci din autoexigență un o sursă de satisfacție:

1. Despre refuz: “Timpul pierdut este acel timp în care te afli la mila altora.” – Boris Vian

Dacă tot mai multe angajamente și îndatoriri se acumulează în viața noastră, motivul este acela că le-am acceptat. Timpul este limitat și de asemenea, prețios. Să înveți să refuzi politicos invitațiile este o artă – care se deprinde cu multă autodisciplină, respect de sine și hotărâre.

2. Despre întâlniri: “Timpul este singura bogăție care poate fi acumulată cu lăcomie, fără nicio rușine” – Euripide

Consider esențial în primul rând  întâlnirile cu mine: fără apeluri telefonice între anumite ore, fără invitații de afaceri duminică … și așa mai departe. Consider esențial să precizez prietenilor nu doar ora înâlnirii, ci și pe cea a despărțirii de ei, cu delicatețe desigur. Acest lucru presupune respect pentru timpul meu și în egală măsură și al lor, în plus devine evident faptul că nu sunt mereu la dispoziția lor.

3. Despre acțiune imediată: “Orice confruntare e un consum de energie… Încercați să vă rezolvați problemele rând pe rând, și imediat ce apar.” – Jules Renard

Acordând atenție unui lucru în momentul în care apare și rezolvându-l înainte de a trece la altul evitați pendulările inutile și deopotrivă amestecarea trecutului cu viitorul. Pe lângă faptul că sunt stresante, amânările constituie un fel de fugă, de evitare, care duc la eșec.  Rezolvarea unei probleme imediat este cea mai bună modalitate de a o lăsa în urmă și a o uita.

4. Despre limitare: “Timpul poate fi economisit consumându-l inteligent.” – Francis Bacon

Dacă încercați să faceți mai multe lucruri în același timp scade eficiența și totul se soldează cu stres, greșeli și pierdere de vreme (pentru simplul motiv, că de fiecare dată când treceți de la un lucru la altul trebuie să schimbați ritmul și abordarea). Concetrarea asupra unei singure activități, lăsând totul la deoparte (inclusiv timpul) veți deveni mai eficienți și mai impliniți. Prin limitarea proiectelor la unul sau două și stabilirea unui interval de timp pentru ele,  evitați dispersarea energiei și a capacității de concentrare. Planuri puține , dar precise și realizabile!

5. Despre imaginație: “Timpul este cea mai mare avere pentru cine are gânduri înalte” – Plutarh

Încercați să vă imaginați, doar câteva minute pe zi, lucruri care ați dori să vi se întâmple, nu e deloc o pierdere de vreme. Se spune că persoanele care fac acest exercițiu reușesc mai ușor în viață. Încercați să vă imaginați cum ați arăta, spre exemplu cu 10 kg in minus. Conferiți personajului un aspect bine definit (imbracaminte, pantofi, pieptănătură) și apoi zilnic păstrați această imagine în minte, indiferent de câtă treabă ați avea. Prea multe ambiții și aspirații tulbură mintea, o derutează și o împiedică să se concentreze pe ceea ce o motivează cu adevărat.

6. Despre obicieuri: “Viața este metamorfoza timpului în experiență” – Confucius

Micile reușite duc la marile victorii. Timp de o lună concentrați-vă asupra unei singure obișnuințe pe care doriți s-o shimbați. Poate părea monoton, însă este cel mai sigur drum către reușită. De pildă, dacă vă propuneți să fumați mai puțin, hotărâți la câte țigări veți renunța și în ce moment al zilei. Cu fiecare țigară în minus va fi mai bine …

7. Și în final, preferata mea este despre bucle în timp: “Timpul are o singură realitate, aceea a clipei. Altfel spus, timpul este o realitate limitată la momentul actual și suspendată între două neanturi”. – Gaston Roupnel

Marcarea clară a unei pauze între două activități permite o mai bună concentrare asupra fiecăreia. La o scară mai mare, abordarea tuturor etapelor vieții în cicluri – bucle – distincte, fiecare cu un început și un sfârșit bine delimitate, asigură un nivel mai ridicat de detașare: trecutul, prezentul și viitorul se conturează mult mai limpede.

 

Categorii
Autocunoastere

Mai mult timp, mai mult rafinament, mai multă lejeritate în viață

Mai mult timp, mai mult rafinament, mai multă lejeritate în viață

Ce este viața dacă nu orele, zilele și anii pe care îi avem la dispoziție? Într-o dimineață ne trezim și ne dăm seama că avem prea multe lucruri pe cap: obiecte în dezordine prin casă, de făcut menajul, email-uri de trimis, cărți pe care vrem să le terminăm de citit, cursuri la care vrem să participăm, vizite la părinți, cumpărături, angajamente exterioare, stres, oboseală… Încercăm mii de remedii (lecturi și workshop-uri pe tema stresului sau a stării de bine, vacanțe la mare și la soare, diferite terapii de relaxare, uleiuri de baie, plimbări) – însă de prea puține ori funcționează.

Suntem obosiți! Stresați! Lipsiți de energie! Iar sfatul pe care îl primim este întotdeauna același: “încercați, cumpărați, adăgați, folosiți…”

Însă nimeni nu ne spune, pur și simplu “Simplifică-ți viața, lasă totul baltă, abandonează lucrurile inutile, oprește din goana vieții, refuză, elimină, reunță la dorința de a avea, lasă un gol în jurul tău….!” Privește, fii conștient de tot ce este inutil în viața ta!

Cauza oboselii noastre, a nemulțumirii de sine, a apatiei, a lipsei de entuziasm este deseori preaplinul de lucruri și activități care ne golește, ne secătuiește, ne uzează, ne aruncă în vârtejul nesfârșit al încercărilor din ce în ce mai istovitoare de a ne regăsi energia.

Toate aceste “remedii” nu fac decât să ne învețe cum să gestionăm prea multul în loc să eliminăm, să simplificam inutilul … pur și simplu!

Nemulțumirea interioară vine din supraîncărcare, dintr-un exces de activități de gestionat care, lăsat așa cum e, în acest ritm istovitor, va acționa asupra noastră încet, dar sigur, concret și deplin.

Așadar, ceea ce trebuie să facem este atacăm direct miezul problemei. Să renunțăm la tot ce nu este esențial, prioritar, la tot ce nu are utilitate și nici sens. Fără acest “prea mult din toate”, vom putea fi cu adevărat noi înșine.

La prima vedere, să renunți, să arunci un lucru pare ceva ușor, dar puține persoane sunt capabile să o facă. Și asta deoarece pentru a-ți face curățenie în viață trebuie să te cunoști foarte bine pe tine însuți. Trebuie să știi cine ești, ce-ți place cu adevărat, de ce ai nevoie și de ce te poți lipsi. Fie că vorbim de viața materială, de planul mental sau de cel spiritual, trebuie să știm ce ne face cu adevărat fericiți, mulțumiți și împliniți, ce ne ajută să progresăm, ce stă în puterea noastră pentru a ne apăra mediul în care acționăm și pentru a ne proteja pe noi înșine de tot ceea ce este artificial.

Iar când ai mai mult timp, ritmul vieții se poate domoli, poți să trăiești liniștit, poți să-ți păstrezi concentrarea, nu mai ești în mod constant presat și surmenat, nu trebuie să duci o viață care se rezumă la o succesiune de activități notate într-o agendă.

Gestul de simplifica lucrurile inutile din viață nu funcționează doar ca o adevărată terapie (și încă una foarte eficientă) dar totodată este și o filozofie de viață și o artă. După ce veti fi făcut asta veți descoperi o nouă formă de lejeritate, o nouă calitate a vieții și mai mult spațiu în toate domeniile existenței.

Categorii
Autocunoastere

Fericire, pace și renunțarea la dorința de a stăpâni

Fericire, pace și renunțarea la dorința de a stăpâni

În mare parte din timp, fericirea noastră depinde de lucrurile exterioare. Pacea, în schimb, este o stare care se dobândește. Chiar dacă totul se năruiește în jur, omul poate să continue să resimtă un sentiment de pace în inimă. Cum putem să găsim această pace? Practicând renunțarea la dorința de a stăpâni, intrând într-o stare de non-rezistență, încetând să tânjim, să ne mai agățăm de lucruri, de cuvinte, de oameni, de idea de a fi “noi înșine”, ba chiar și la idea de fericire.

În societatea noastră, în care totul e complicat, contradictoriu sau de-a dreptul absurd, ar trebui să ne rezervăm câteva momente ca să ne antrenăm în exercițiul “renunțării” la dorința de a stăpânii.

„Acceptă cursul vieții și al lucrurilor, dar pe acestea din urmă nu le lua în stăpânire.”  – Lao Tsu, Tao te King

Filozofia zen de pildă, ne recomandă să recunoaștem, mai întâi inconstanța fiecărui lucru, apoi să nu mai opunem rezistență, pentru ca în final să nu mai depindem de ceea ce este bun sau rău.

Lucrurile, oamenii, circumstanțele de care avem nevoie pentru ca spiritual nostru să fie fericit vin către noi fără niciun efort din partea noastră și suntem liberi să le apreciem, atâta timp cât durează. Însă nu mai suntem dependenți de ele; nu ne mai temem că le vom pierde. Practicarea non-rezistenței și renunțarea la dorința de a stăpâni – este o lege fundamentală pentru a atinge fericirea și pacea interioară. Fericire

Puțini oameni realizează că fericirea nu poate fi găsită în plăcerile mondene, în bani sau în notorietate, și în consecință mor cu un vis neîmplinit. Problema nu este atât numărul și diversitatea posesiunilor noastre, cât gradul de atașament cu care ne legăm de ele. Când atașamentul devine din ce în ce mai fragil, sau chiar se frânge, descoperim o nouă libertate: nu ne mai temem să pierdem ceea ce credeam că ne aparține. Fericire

Belșugul material nu trebuie minimalizat, însă rolul ei într-o viață de calitate ar trebui să fie acela de a ne facilita accesul la o altă formă de bogăție – bogăția interioară. Simplificarea nu are drept scop satisfacția sau plăcerea ci o viață mai lejeră, mai senină și mai elegantă. Fericire

Ea însă nu poate fi obținută decât cu prețul unei lungi și consecvente practici a rafinării personalității, al cărei rezultat nu trebuie să fie cufundarea într-o totală indiferență, ci abordarea bunurilor materiale ca atunci când ne uităm într-o oglindă – nu ca să punem mâna pe ele ci dimpotrivă să ne detașăm de ele. Abia atunci când ne golim de totul creăm în noi un loc liber, gata să primească o fericire și mai mare. Practicarea detașării aduce mari beneficii, străduiți-vă să nu vă atașați de nimic. Folosiți lucrurile, bucurați-vă de ele și, atunci când nu mai servesc la nimic, lăsați-le să plece. Fericire

“Pasărea nu poate fi fericită între granițele necesității. Ea trebuie să simtă, fără îndoială, ceea ce are este incomensurabil mai mult decât tot ce ar putea vreodată să-și dorească sau să înțeleagă; abia atunci poate fi fericită.” – Beție de cețuri, amețeală de nori, poezie budistă

 Fericire

Categorii
Autocunoastere

Ordinea ca forma de exprimare a personalitatii

Ordinea ca forma de exprimare a personalitatii

A face ordine este o formă de exprimare a propriei personalități, un stil personal, un mod de afirmare, un raport esențial și totodată special pe care îl avem cu obiectele din jurul nostru. Ordinea

Felul în care înțelegi să faci ordine nu ține doar de personalitate, ci și de capacitatea de a te cunoaște și de a te controla, fiindcă atunci când dai dovadă de  awareness și de selfcontrol arăți că ești capabil să-ți asumi fiecare acțiune și să o duci până la capăt. Viața ne este modelată de ceea ce gândim și ceea ce facem. Ordinea

Suntem alătuiți din vibrații și stă în puterea noastră să ne schimbăm gândurile, acțiunile și comportamentele, să dăm un sens realității. Să acordăm întreaga noastră atenție. Și aceasta înseamnă să să devenim responsabili de propria existență. Ordinea

Motivul principal pentru care facem ordine, aranjăm lucrurile sau le ținem în locuri bine stabilite, este să le așezăm în așa fel încât, atunci când avem nevoie de ele, să le găsim repede, chiar și cu ochii închiși. Când îți pui cheile în același loc, ești sigur că a doua zi le vei găsi repede și fără nici cel mai mic efort sau gest inutil. Așadar, ordinea, să aranjezi și să ții lucrurile în locuri bine stabilite:

  • înseamnă să faci ordine în minte, în viață și în suflet,
  • înseamnă să nu fii nevoit să-ți cauți lucrurile, să le pierzi sau să nu le găsești acolo unde credeai că le-ai pus,
  • înseamnă să îți formezi obicieuri, pe care în timp nici nu le mai observi pentru că devin parte din personalitatea ta și îți definesc stilul,
  • înseamnă să eviți o mie de mici motive de stres și oboseală în fiecare clipă … și toată viața,
  • înseamnă să fii eficient, să câștigi timp pentru tine și pentru ceilalți,
  • înseamnă să ai o minte și o viață mai echilibrată și liniște în suflet,
  • înseamnă să îți simplifici viața de zi cu zi, transformându-l într-un ritual de existență,
  • înseamnă să te îngrijești de ceea ce te face să te simți bine
  • înseamnă să te respecți pe tine însuți și este o bună metodă de a avea grijă de tine,
  • înseamnă să revezi prioritățile, să stabilești ce este esențial pentru tine, apoi ce este secundar și în final să decizi ce este de prisos,
  • înseamnă disciplină care implică, înainte de toate, autocontrol, atât mental, cât și fizic,
  • înseamnă atitudine interioară,
  • înseamnă să fii prezent în tot ce faci, și nu cu mintea în altă parte, și să conștientizezi ce consecințe au acțiunile și gesturile tale,
  • înseamnă să reflectezi la ce fel de viață duci, ce obiceiuri ai, cum vezi tu confortul și ordinea,
  • înseamnă că înțelepciunea ta și inteligența s-au ascuțit datorită experienței de viață,
  • înseamnă să trăiești ordonat, eficient, logic și rațional – fiindcă dacă te-ai gândit bine la ordinea pe care vrei să o faci, ai căpătat mai multă independență și depui mai puțin efort. Corpul se obișnuiește mai ușor cu noua disciplină, bazată pe gesturi reflexe și eficiente, automatisme, care îți dau libertatea și plăcerea de a acționa în lume. Ordinea
  • … și probabil multe altele!

Există tehnici pentru a învăța cum să faci toate aceste lucruri, cum să îți stăpânești să prioritizezi și eficientizezi timpul și viața, stresul și toate acele valuri de derută care ne secătuiesc atât fizic cât și psihic. Numai răbdarea și perseverența pot da roade. Vei descoperi cât de multă liniște interioară, energie și timp ai atunci când lucrurile sunt aranjate la locul lor. Să găsești repede lucrurile de care ai nevoie, te ajută cu sigurață, să câștigi timp și să ai și o mică satisfacție, chiar dacă secretă. Ordinea

Un interior ordonat, curat și odihnitor este o oază de pace, îți aduce liniște în suflet, stabilitate și o stare de bine. Un mediu ordonat, luminos impecabil, “nepoluat” din punct de vedere vizual (deci și psihic) de obiecte îngămădite la întâmplare te ajută să fii mai calm și mai destins, să te concentrezi mai bine, să ai idei clare și structurate. Ordinea

Fără ordine, lumea desigur nu poate să funcționeze, însă totuși, să nu o confundăm cu psihorigiditatea. Puțină ‘dezordine artistică’ este o dovadă de originalitate și fantezie a propriei personalități. Căteva reviste pe jos, lângă canapea, o ceașcă de ceai pe noptieră … nu denotă dezordine, ci doar o dovadă că viața este veselă, animată și confortabilă.

“Să faci ordine, să aranjezi lucrurile din viața ta, înseamnă să nu te lași cuprins de haos și de confuzie” Olivier Douville

Ordinea

Categorii
Autocunoastere

Neliniștea și ecologia interioară

Precious-moments-768x289

La violența promovată deseori de mediile de informare în masă trebuie să răspundem prin artă, cunoaștere, frumusețe, prin controlul informațiilor ce intră în mintea și sufletul nostru, prin căutarea echilibrului și armoniei, a păcii și a iubirii. Există întotdeauna riscul de a ne polua mintea cu gânduri negative, agitație, nemulțumire sau gânduri de îndoială. Este esențial pentru liniștea și sănătatea noastră să eliminăm aceste gânduri și să le înlocuim cu atitudini pozitive.

Ecologia interioară reprezintă o muncă personală de desăvârșire a sinelui nostru, pe care o putem numi și dezvoltare spirituală.

Cu cât mintea este mai calmă, cu atât ne este mai ușor să ne organizăm informațiile, să folosim ideile cu bună-credință pentru o viață mai bună.

Neliniștea este doar un gând, iar gândurile negative obstrucționează gândirea, împiedecând dragostea și bucuria să se manifeste.

Îngrijorarea afectează celulele nervoase din stomac și comandă creierului să secrete sucuri gastrice care se transformă în toxine pentru organism.

Grijile ne afectează somnul, duc la diabet, la apariția ridurilor, a firelor albe de păr, ne distrug capacitatea de concentrare și de decizie. Ne blochează energia și ne dereglează metabolismul. Grijile țin doar de obișnuință, iar noi avem capacitatea și puterea de a ne educa în acest sens prin autocontrol și câteva principii simple de viață, redându-ne astfel singuri sănătatea și bucuria de a trăi.

Nervozitatea este o boală de lungă durată, care atrage după sine alte probleme de sănătate. Cum am putea avea o viață senină dacă ne irosim energia mentală pe griji fără sfârșit? Cu cât zăbovim mai mult cu gândul asupra unei probleme, frământându-ne din cauza ei, cu atât ajungem să nu mai știm nici ce vrem, nici cine suntem.

Stresul ne risipește și ne istovește. Este vital să alungăm orice emoție negativă din noi înșine, să o exteriorizăm. Dacă stresul începe să ne frământe, înseamnă că noi înșine îi permitem acest lucru.

Învățați să vă selectați gândurile și să ridicați împotriva tuturor neliniștilor un zid de senintate. Supravegheați-vă gândurile pentru a le orrienta spre lucruri drepte, frumoase și utile.

A ne trăi viața fără să fim conștieți de ceea ce suntem duce la deteriorare și distrugere. Viața ne este modelată de ceea ce gândim. Suntem alcătuiți din vibrații și stă în puterea noastră să le schimbăm, să dăm sens realității și să rămânem deschiși la toate posibilitățile care ni se oferă.

Lumea interioară e cea care conturează lumea exterioară. Alegeți să fiți veseli, amabili, iubitori și  plini de bunătate iar lumea vă va răspunde cu aceeași monedă.

Categorii
Autocunoastere

Autocunoașterea și oglinzile din viața noastră

Oglinzile-din-viața-noastră
Oglinzile-din-viața-noastră

Cunoaște-te pe tine însuți este unul dintre îndemnurile cele mai clasice și mai arhetipale ale gânditorilor din toate timpurile. Cunoașterea de sine constă, mai ales în a lucra asupra ta pentru a reuși să descoperi mai mult decât să construiești CINE EȘTI, să-ți clarifici ce puncte forte și ce slăbiciuni ai, ce-ți place și ce nu-ți place, ce vrei și ce nu vrei.

Aceasta recunoaștere a celui CE SUNT capătă aici sensul de a MĂ ȘTI, nu de a mă considera identic cu ceea ce gândesc sau cred că sunt. Căci există o mare diferență între a CREDE și a ȘTI.

De câte ori spun ȘTIU vorbesc despre o convingere care nu se cere dovedită și demonstrată.

Când spun CRED pot să pariez ferm în favoarea a ceea ce cred.

Sigur, poți ști și te poți înșela, îți poți da seama că nu știai, că doar credeai că știi și dădeai asigurări că lucrurile stau altfel cu siguranța și convingerea cu care spui ‘știu’, pentru ca mai târziu să decoperi că te înșelai.

Autocunoașterea este convingerea de a ști că ești așa cum ești, iar această convingere presupune că ai mult de lucru asupra ta. Necesită să lucrezi cu tine, să te analizezi, să te observi, să te privești în singurătate și în interacțiune, în fiecare dimineață, în fiecare seară, în momentele dificile și în momentele fericite. Trebuie să privești fără să judeci ce ai tu mai bun și mai rău. Să te analizezi în relația cu ceilalți și în modul în care te relaționezi cu tine însuți.

Ca să ne vedem fața, ne trebuie o oglindă, iar oglinda a ceea ce suntem este celalălt, oglinda este legătura noastră cu ceilalți. Cu cât legătura este mai apropiată și presupune un angajament mai mare, cu atât oglinda este mai clarvăzătoare, mai nemiloasă și mai precisă în detalii.

Aceste oglinzi nu trebuie să-ți configureze identitatea, dar te pot ajuta să-ți completezi imaginea.

Dacă toți îți spun „ești agresiv” tu nu poți striga toată viața “nu, agresiv ești tu!” fără să te întrebi măcar care e partea de adevăr a acestui comentariu. Nu spun că ar trebui să accepți din fața locului orice observație, indiferent din partea cui ar veni. Trebuie însă, să te întrebi dacă ceea ce-ți spun prietenii are un sâmbure de adevăr, chiar dacă ție la prima vedere îți scapă.

Astfel, parcurgerea cărării spre autocunoaștere presupune ca tu să fii hotarât să te arăți așa cum ești – fără a te ascunde, fără a juca vreun personaj, fără a oferi o imagine confuză, fără a înșela, și să iei parte la feedback-ul pe care îl primești.

Și cu cât vei ști mai mul despre tine, cu atât mai bine îți vei purta de grijă. Și cu cât îți vei purta mai bine de grijă, cu atât vei depinde mai puțin de exterior. Și vei descoperi că valoarea ta nu depinde de cum ești privit din exterior. Te întâlnești cu ceilalți, nu pentru a le cerși aprobarea, ci pentru ca să pargurgeți împreună o porțiune din drumul vieții. Trebuie doar să te obișnuiești să privești în toate oglinzile pe care le găsești pe calea vieții:

  • niciodată depinzând de cuvântul celorlalți, dar întotdeauna ascunltându-i.
  • niciodată ascultând orbește sfatul celorlalți, dar ținând seama de el întotdeauna.
  • niciodată căutând părerea celorlalți, dar înregistrând-o clar întotdeauna.