Categorii
Calea interioara

Criteriul de evaluare al succesului …?

A gândi și a fi conștient de sine nu sunt sinonime. Vrem să avem răspunsuri la orice. În consecință facem supoziții, care ne otrăvesc din punct de vedere emoțional mai rău decât o fac faptele în sine. Și astfel pierdem o energie prețioasă.

Tristețe, drame … toate sunt declanșate de obișnuința noastră de a lua totul cu titlu personal și de a le atribui celor din jur intenții pe care nu le au. Important este să nu vă luați prea în serios propriul mod de a gândi.

Cum vor arăta peste 10 ani problemele care vă preocupă azi? Încercați să vi le imaginați peste cinci ani și veți dobândi un atu prețios: prespectiva.

Veți putea accepta astfel cu seninătate faptul că grjile fac parte din viață, că vor exista întotdeauna și că va trebui să le gestionați mereu așa cum ați făcut-o de fiecare dată. Simplul fapt de a înțelege acest lucru aduce o ușoară alinare. Renunțați la cât mai multe păreri rigide (care adesea rănesc) pentru a vă simți mai ușor și mai flexibil din punct de vedere mental. În definitiv viața are limitele ei.

Pentru a ajunge la starea de detașare, atât de esențială în ziua de azi, e recomandat să ne abținem de la judecăți de genul “Asta e bine, asta e normal, sau plăcut …, asta e rău, dezgustător, ba chiar imoral, etc.” Aceste judecăți ne limitează. Este de preferat să ne mulțumim cu simpla lor observare, fiindcă în asta constă adevărata bogăție a vieții.

“Este mai ușor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată”… zicea Albert Einstein în urma cu peste 100 de ani.

Gândurile care ne trec prin minte neîncetat de cele mai multe ori nu au nicio legătură cu realitatea. În loc să ne străduim să înțelegem ceea ce ne depășește și să ne istovim în explorări zadarnice, e mult mai important să găsim în noi înșine pacea și energia care s-au aflat dintotdeauna acolo, deși nu le-am luat în seamă niciodată.

Evitați să mai despicați firul în patru. Cuvintele nu pot exprima esența lucrurilor. O minte limpede nu pierde vremea cu analize zadarnice, ci se concentrează și știe imediat ce are de făcut.

Numai o transformare interioară ne permite să ne împlinim, să ne depășim limitele. Pentru a păstra în noi acel mic infinit, trebuie să știm să ne adaptăm, să nu ne agățăm de un unic sistem de convingeri.

Cultivarea incertitudinii, a relativității și reinterpretarea eșecului – sunt cele mai eficiente căi împotriva dezamăgirii. Persoanele sănătoase din toate punctele de vedere sunt independente și detașate. Ele trăiesc în respectul propriilor lor valori. În plan interior sunt caracterizate de relaxare, toleranță și umor. Și resping de la bun început tot ce le deranjează. Adică au libertatea lor.

Puteți fi cât se poate de ancorat în realitate fără ca gândurile să vă copleșească permanent, oriunde v-ați afla – chiar și la rând la supermarket. Antrenați-vă pentru a vă “asculta” gândurile, pentru a rămâne mereu alert fără a vă gândi la ceva anume. Să fiți observatorul gândurilor. Cu siguranță, că vor fi cele mai utile minute din aceea zi.

Arta de aș-și odihni mintea și de a o elibera de orice griji sau preocupări constituie probabil unul dintre secretele energiei pe care o manifestă oamenii cu adevărat mari.

Ce legătură au toate acestea cu criteriul de evaluare a succesului?

Simplul fapt, că succesul poate fi definit ca fiind echilibrul dintre starea de pace sufletească și cea mentală… și nu este deloc simplu de obținut acest echilbru. Vă invit la reflecție! Este o afirmație mult mai profundă decât pare la prima vedere…

“Chiar și cel mai nesemnificativ lucru conține un dram de necunoscut. Să-l găsim!” Guy de Maupassant

 

  

 

Categorii
Calea interioara

Eliberarea de propriul ego pentru a trăi cu înțelepciune

Pentru ca să evoluăm, trebuie să ne eliberăm de propriul ego, de personalitatea noastră. Bariera orgoliului îi împiedică pe mulți oameni să accepte un adevăr foarte simplu: soluțiile problemelor noastre se găsesc în noi înșine. Cei mai mulți oameni trec continuu de la o dependență la alta. Azi depind de timp, mâine de un bun material, poimâine de o persoană și tot timpul de ceea ce sunt ei înșiși. Fără să își dea seama că depind de acel ceva care îi ține pe loc, că târăsc după ei o piatră de moară. ego

Inainte de toate omul este energie. Primul pas către eliberarea de ego și câștigarea libertății interioare este să începem să înțelegem că în realitate nu putem să posedăm cu adevărat nimic, să înțelegem că nu suntem nimic. ego

Libertatea personală nu depinde de nicio condiție materială sau obiectivă, de nici o părere exterioară sau proprie. Omul poate să se simtă liber chiar și în contextul celor mai mari constrângeri, așa cum poate să se simtă prizonier atunci când e în culmea fericirii. ego

Cel care a atins starea de flexibilitate și detașare are o personalitate bazată pe impersonalitate. El nu mai are perspectiva persoanei care calculează sau care raportează totul la interesul propriu. Nu se simte forțat să acționeze într-un fel sau altul, să-și exprime opinia, să se încăpățâneze să trăiască înlănțuit în propria-i existență și încarcerat în propriile-i puncte de vedere. ego

Senzațiile noastre, modurile noastre de a vedea și de a gândi într-un anumit moment nu sunt niciodată absolute. Cât de egoist este să credem că noi avem dreptate iar ceilalți greșesc! Aceste opinii nu reprezintă altceva decât o judecată provizorie, generate de o experiență de viață, dintr-o asociere de condiții fizice și emoționale apărute în respectivele circumstanțe. Trebuie să ne eliberăm de acest eu conștient de sine ori ascuns în toate experiențele trăite, ca să descoperim o altă dimensiune.

Cu cât eliminăm mai multe opinii și convingeri din spațiul interior, cu atăt mai mult loc vom avea pentru o nouă energie. Reunțați să tânjiți mereu să aveți mai mult, să fiți mai mult, numai pentru a vă demonstra propria valoare. Nu aveți nevoie de mai mult ca să fiți liberi; energia internă se concentrează pe acumulări, achiziții, recompense, recunoaștere și bani.

Dacă vrem să evoluăm, trebuie să ne eliberăm de propriul ego, de personalitatea noastră. O asemenea încercare poate să transforme complet o persoană la nivelul atitudinilor, al emoțiilor, intelectului, spiritualității, ba chiar și la nivel fizic. Întotdeauna sensul lui “eu” este cel care determină atitudinea.

Avariția, aroganța, agresivitatea și exigențele, toate vin dintr-un “eu” bolnav. Disponibilitatea de a împărții cu alții, smerenia, spiritul conciliant, eleganța sunt, din contră, rezultatele unui “eu” armonios și în retragere.

Să dorești să duci o viață simplă, în opinia mea, este mult mai important decât să încerci să trăiești mai bine. Însă asta se poate întâmpla doar după ce ai uitat de tine însuți, în clipa în care înțelegi că viața înseamnă ceva mai presus decât intelect și acumulări de bunuri. Atunci capeți o alta perspectivă asupra realității. Atunci radiezi liniște și transparență, duci o viață în liniște, fără dorința de a înșfăca lucrurile, de a le utiliza cu orice preț, fără să încerci să devi stăpânul lucrurilor sau oamenilor, fără să te arunci cu lăcomie asupra lor.

Când eliminăm eul subiectiv, ca și lumea obiectivă, atunci când ne abandonăm vieții, descoperim o înțelepciune supremă, mai presus de timp. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să fim lipsiți de caracter, ci să considerăm tot ceea ce ni se întămplă ca neavând nicio legatură cu noi. Niciodată nu vom ști cu adevărat „ce” sau „cine” suntem, pentru că fiecare nouă descoperire dezvăluie o altă dimensiune care trebuie cucerită. Necunoscutul nu are limite.

ego

Categorii
Calea interioara

Oglinzile din viata noastra

Circumstanțele, situațiile, evenimentele și persoanele pe care le întâlnim în viață sunt reflectarea stării noastre de conștiință. Lumea întreagă este o oglindă, iar oglinda este legătura cu ceilalți. Cu cât legătura este mai apropiată și presupune un angajament mai mare, cu atât oglinda este mai clarvăzătoare, mai nemiloasă și mai precisă în detalii. Aceste oglinzi nu trebuie să ne configureze identitatea, însă ne pot ajuta să ne completăm imaginea.

Ce este viața dacă nu orele, zilele și anii pe care îi avem la dispoziție?

Exercițiul de a privi viața în ansamblul ei, în toate oglinzile întâlnite în cale și nu dintr-o perspectivă parțială, poate să transforme complet o persoană în ceea ce privește atitudinile ei, emoțiile, intelectul, psihicul, spiritualitatea, ba chiar și fizicul. Dacă vrem să schimbăm lumea din jurul nostru, nu trebuie decât să schimbăm calitatea propriilor vibrații. Pe măsură ce acestea se vor transforma, calitatea mediului din jurul nostru se va modifica și ea. Dacă suntem ancorați în “sinele superior”, lumea întreagă va căpăta chipul și asemănarea sinelui nostru superior.

Vom fi astfel capabili să conștientizăm, din ce în ce mai limpede, că noi suntem responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă și că tot ce se află în jurul nostru exprimă această energie.

Astfel, parcurgerea cărării către autenticitate și iubirea de sine presupune să ne arătăm așa cum suntem – fără a ne ascunde, fără a juca vreun personaj, fără a oferi imagini confuze – și să luăm parte la feedbackul pe care îl primim de la cei din jur și să ne privim în toate oglinzile pe care le putem găsi. Și e adevărat că în unele oglinzi nu ne place ce vedem.

Dragostea de sine înseamnă să trăiești autentic, în propria lumină, nu sub reflectoarele unei scene de teatru impuse de mediu, de societate, prieteni … șamd. Dragostea în sine este un drum care trebuie parcurs de la început până la capăt, iar noi avem nevoie de capacitatea noastră afectivă pentru a ne da seama de universul în care trăim. Dragostea este o resursă interioară privilegiată care ne pune în legătură cu dorința de a ne urma drumul.

Dragostea de sine înseamnă să îți respecți visurile, să îți îndeplinești dorințele. Să căuți întotdeauna perfecțiunea și desăvârșirea persoanală. Înseamnă să îți hotărăști singur soarta. Să îți planifici călătoriie, timpul, activitățile, hobby-ul, propriul stil vestimentar. La prima vedere pare ceva ușor.

Însă, pentru a-ți face curățenie în viață trebuie să te cunoști pe tine însuți. Trebuie să știi cine ești, ce-ți place cu adevărat, de ce ai nevoie și de ce te poți lipsi. Fie că vorbim despre viața materială, de planul mental sau cel spiritual, trebuie să știm ce ne face într-adevăr fericiți și împliniți, ce ne ajută să progresăm, ce stă în puterea noastră și pentru a ne proteja pe noi înșine de tot ceea ce este artificial.

Semănăm cu toții, mai mult sau mai puțin, cu un diamant în stare brută. Cu cât ne șlefuim mai mult, cu atât devenim mai puri, mai autentici. Iubirea și acceptarea de sine ne eliberează de părerile celorlalți. Simplul fapt de a nu ne atașa de oameni și obiecte materiale, de a nu ne agăța de părerile celorlalți, generează energie, adică viață. Banalitatea cotidianului ne văduvește de sensul vieții iar conformismul paralizează spiritul, spontaneitatea și creativitatea.

Suprimarea a tot ceea ce este superfluu în viața noastră constituie, probabil, primul pas pe calea iubirii de sine.

Iubirea de sine presupune eliminarea tuturor detaliilor stânjenitoare ale vieții, cutumele sociale, convențiile, tensiunile, să refuzi tot ceea ce îți diluează energia și gândurile, reducându-ți viața la banalitate și mediocritate. Iubirea de sine înseamnă în primul rând, să fii împăcat cu tine însuți, să fii stăpân pe propria persoană, să știi cine ești. Înseamnă să îți dezvolți mai curând propriile gusturi decât să te lași ghidat de ale altora și să nu pretinzi că ești altceva decât ceea ce ești. Înseamnă de asemenea să-ți fii suficient ție însuți, să nu mai depinzi de nimeni și de nimic și să conștientizezi că poți să trăiești cu eleganță fără să aștepți nimic în schimb. Înseamnă să vezi lucrurile din perspectiva personală, să trăiești in afara unei societăți mereu grăbite, plină de excese, supraabundență, în multitudinea de sarcini de îndeplinit, să apreciezi de pildă muzica, literatura, o zi frumoasă, o floare …În definitiv fiecare dintre noi este propriul său corp, gândurile sale, emoțiile sale și este în acelasi timp ceva mai mult decât atât: esența sa.

În momentul în care vom ajunge să vedem esența noastră în oglinzile din jurul nostru atunci lumea cu siguranță va fi un loc în care vom dori să trăim.

Oglinzile din viata noastra

Categorii
Calea interioara

Călătoria interioară pentru transformarea vieții

Viața este o călătorie, iar călătoria interioară nu este altceva decât o cale de a învăța să îți trăiești experiențele fără stres, fără temeri, fără jocuri de putere, resentimente și fără mânie. Puterea și cunoașterea se găsesc în fiecare dintre noi. Nicăieri altundeva omul nu găsește mai multă liniște și împăcare ca în propriul său suflet. Dezvoltarea personală în context spiritual nu este altceva decât o cale de a învăța să ne trăim viața fără stres, fără griji și preocupări inutile, fără temeri și fără melodramă. Coachingul transformațional accentuează importanța regăsirii spiritualității ca o cheie pentru găsirea sensului și scopului pentru îmbunătățirea și gestionarea vieții.

Astfel, călătoria interioară spre descoperirea și desăvârșirea sinelui, pentru a crea armonie și echilbru în viață este un proces de evoluție spirituală cu totul uimitor. Viața este o suită de evenimente, o călătorie care capătă formă, iar apoi se dizolvă, făcând loc momentului următor. Unele evenimente din viața noastră ne încântă altele dimpotrivă ne creează griji, supărări, frustrări… Dacă opunem rezistență acestei forțe uimitoare a vieții, acumulăm tensiuni succesive, care ne afectează corpul, mintea și inima spirituală.

„Provocările fac viața interesantă; depășirea lor face viața plină de sens.” Joshua Marine

Sentimentul de a avea un scop și sens în viață, de a ne găsi liniștea și armonia sunt susținute de acțiunile zilnice intreprinse precum și de obiectivele mici sau mari pe care ni le propunem. Urcușurile și coborâșurile naturale ale vieții pot conduce fie la creștere personală, fie la teamă.

În mod normal, noi încercăm să ne rezolvăm dezechilibrele interioare protejându-ne. Dacă avem foarte multe temeri, vom respinge în mod automat creșterea interioară și vom încerca să creem în jurul nostru o lume previzibilă, controlabilă și definibilă, care să ne stimuleze și mai tare temerile.

Scopul evoluției spirituale este eliminarea acestor blocaje. Adevărata transformare începe însă numai atunci când ne accepăm propriile probleme considerându-le factori ai procesului de creștere. În cele din urmă, devenim suficient de înțelepți pentru a înțelege că nu ne mai dorim temerile pe care le ascundem în interiorul nostru, și să acceptam realitatea, indiferent în ce constă ea. Faptul că nu acceptăm viața așa cum este ea ne împiedecă să evoluăm.

Nu contează cine și ce le stimulează, sau dacă situațiile respective ni se par adecvate sau nu. Vom înțelege astfel că viața este perfectă, că ea încearcă să ne ajute, nicidecum să ne dea peste cap. Ea ne înconjoară cu persoane și situații menite să ne stimuleze creșterea interioară – trebuie doar să îmbrățișăm fiecare experiență, dureroasă sau neplăcută. Nu este deloc dificil să ne dăm seama de tendința către stres și rezisteță pe care o manifestăm în viața de zi cu zi.

Dacă dorim să înțelegm însă în ce constă această tendință, va trebui să începem prin a examina de ce opunem noi rezistență vieții așa cum este ea. Ce aspect din interiorul nostru are puterea de a se opune vieții? Dacă ne scufundăm suficient de mult în interiorul nostru, vom constata că noi suntem singurii care acceptă această putere. Când vom renunța să ne mai opunem inevitabilului, vom putea să trăim in sfârșit din plin. A accepta mental cea mai nefericită variantă cu putință ne ajută să scăpăm de îndoială, de spranțe false, de îngrijorări.

O modalitate excelentă  de a dezvolta această conștiiță extinsă ar fi alocarea unui spațiu mental pentru relaxare sau meditație. Prin sesiunile de coaching transformațional poți descoperi o serie de instrumente și tehnici de dezvoltare spirituală, însă cel mai important aspect este folosirea experiențelor vieții în scopul detașării de orice rezistență interioară. Printre cele mai utile instrumente de lucru împotriva rezistenței interioare și eliberarea energiilor blocate în inima noastră sau moștenite din trecut, sunt: relaxarea, introspecția, autoobservarea și meditația.

Scopul vieții este de a ne regăsi armonia și echilbrul interior precum și de a ne bucura de experiențele trăite și de a învăța din ele, să ne trezim sufletul și să ne rafinăm conștiința.  Iubirea, deschiderea frumusețea și aprecierea devin însuși fundalul existeței. Iată viața pe care vă invit să o descoperiți in sesiunile de coaching prin tehnici simple de introspecție, meditație și autocunoaștere.

„Nu există o cale spre fericire. Fericirea este calea.” Deepack Chopra

Categorii
Calea interioara

Călătoria interioară

Creșterea spirituală poate fi experimentată la fel ca orice alta experiență. Dacă ai trecut o dată prin experiența mâniei, a negativității și a resentimentelor, știi ce înseamnă această experiență și o recunoști imediat atunci când ea tinde să se repete. Îți dai seama ce simte inima ta, ce gândește mintea ta și ce acțiuni ești tentat să intreprinzi.

Cu alte cuvinte, tu cunoști acest spațiu. Nu avem de-a face cu o filozofie, ci cu o experiență directă. Creșterea spirituală este o experiență a scufundării în interior. Sinele tău pământesc are o influență din ce în ce mai mică asupra ta, iar tu începi să te simți din ce în ce mai spațios în interiorul tău. Distanța dintre tine și gândurile și emoțiile tale crește.

Tu poți să te cufunzi în interiorul conștiinței prin meditație și percepi această mișcare ca pe o ascensiune. Îți dai seama că te apropii din ce în ce mai mult de ființa ta spirituală.

Ce simți atunci când te identifici din ce în ce mai mult cu spiritul, și nu cu forma? Când nu mai operezi în lumea exterioară? Cum te-ai simți daca ai fi eliberat de orice limitare și dacă te-ai putea dilata în afara hotarelor tale?  Ce poți face zi de zi pentru a descoperi această pace și această libertate interioară?

Meditația sau coachingul transformațional îți oferă răspunsuri simple, profunde intuitive la aceste întrebări. Indiferent dacă este prima ta explorare a spațiului interior sau dacă ți-ai dedicat întreaga viață călătoriei spirituale. Dezvoltarea personală în context spiritual te ajută să îți transformi relația cu tine însuți, dar și cu lumea din jurul tău.

Călătoria interioară începe prin a-ți indentifica relația pe care o ai cu gândurile și cu emoțiile tale, ajutându-te să descoperi sursa și fluctuațiile energiei tale interioare.

În continuare, vom descoperi împreună cum poți face pentru a te elibera de gândurile, emoțiile și tiparele energetice obișnuite, care îți limitează conștiința. În final, vei descoperi cu o claritate neobișnuită calea către o viață trăită într-o libertate deplină a ființei tale lăuntrice. Astfel, călătoria începe cu conștiința înlănțuită de ego și se încheie cu o stare de libertate interioară, care trece dincolo de imaginea mioapa de sine a egoului.

Călătoria inimii spre infinitul din tine este un dar neprețuit pe care poți să ți-l oferi dacă îți dorești o viață mai creatoare, mai bogată și mai semnificativă.

Cum ar fi să descoperi într-o bună zi că TOT ce ți-ai dorit se află în TINE?