Categorii
Etica & Estetica

Golul există pentru ca tu să-l umpli cu propria emoție estetică

Realitatea unei încăperi constă în spațiul neocupat dintre pereți și tavan, nu în pereții și tavanul camerei în sine. Utilitatea unui urcior nu constă în forma lui sau în materialul din care este făcut, ci în spațiul gol din interiorul lui, care poate fi umplut cu apă. Golul este atotputernic, pentru că poate conține orice. Numai în gol mișcarea este posibilă. Cel care s-ar putea transforma într-un gol în care ceilalți să intre liber ar fi stăpân pe orice situație, pentru că întregul poate oricând să domine puterea.

Aceste idei se regăsesc și în arta japoneză a autoapărării, conform căreia scopul constă în a epuiza energia adversarului prin non-rezistență, adică gol, păstrându-ți astfel propriile puteri pentru a ieși învingător în lupa finală.

Același principiu este ilustrat și în artă, prin folosirea puterii de sugestie. Când ceva este lăsat neexprimat, privitorului i se oferă ocazia să completeze el însuși ideea: astfel, adevărata capodoperă îți stimulează interesul până ai impresia că tu însuți ești o parte integrantă a operei de artă pe care o admiri. Golul există pentru ca tu să-l umpli cu propria emoție estetică.

O galerie de artă reprezintă un adevărat lăcaș al plăcerii și fanteziei, pentru că este o structură construită să adăpostească un impuls artistic, poetic. Este și lăcaș al golului, deoarece este lipsit de orice decorațuni în afară de obiectele de artă necesare să satisfacă o nevoie estetică de moment. În fine, este și casa asimetriei, pentru că este un loc dedicat adorației imperfectului, plin de elemente lăsate dinadins neterminate pentru a stimula jocul imaginației și pentru bucuria estetică a privitorului.

Accesul în galeria Artmark încă din holul de la intrare cu ornamente bogate și continuând cu frumusetea structurii scăriilor ușor curbate, parcă te duc cu gândul la o călătorie către autocunoaștere, către autodescoperire. Rolul acestui acces este să-l extragă pe vizitator din lumea exterioară dându-i ocazia să guste o senzație nouă, care mai apoi o să-l ajute să se bucure pe deplin de frumusețea decorațiunilor interioare.

Într-un astfel de loc frumusețea poate fi descoperită numai de o persoană antrenată să completeze mental incompletul, pentru a-i da vizitatorului ocazia să le desăvârșească în relație cu sine însuși.

Aici, orice capodoperă de artă este o simfonie, ale cărei corzi sunt simțurile noastre. Corzile secrete ale ființei noastre sunt trezite de atingerea magică a frumosului și vibrează ca răspuns la chemarea lui. Suflet cu suflet comunică; auzim ceea ce nu este rostit, vedem ceea ce nu ni se arată în fața ochilor. Artistul cheamă la viață note despre care noi nu știam că există. Mintea noastră este pânza pe care artistul pune culoare; nuanțele pe care le folosește sunt, propriile noastre simțiri. Așa cum noi existăm grație operei de artă, opera de artă există și ea grație nouă.

Empatia necesară pentru a aprecia o opera de artă de artă trebuie să se bazeze pe capacitatea de a veni unul în întâmpinarea nevoilor celuilalt. Cel care privește trebuie să cultive o atitudine receptivă adaptată mesajului fiecărei opere în parte, așa cum și artistul trebuie să găsească metodele cele mai potrivite ca să-și împărtășească mesajul. Pentru a înțele o capodoperă de artă, trebuie să fii umil, așteptând cu răsuflarea tăiată un semn din partea ei. Pentru cei capabili de empatie, opera de artă este o realitate însufețită, cu care poți lega o prietenie durabilă. Marii artiști sunt nemuritori pentru că iubirile și temerile lor trăiesc în noi înșine mereu. Sufletul,  și nu mâna, omul nu tehnicile lui ne atrag – cu cât chemarea este mai umană, cu atât răspunsul nostru este mai profund.

Grație acestei înțelegeri magice dintre noi înșine și maestru, când citim o poezie sau o povestire ne bucurăm sau ne întristăm odată cu personajele. Operele adevărate emană familiaritate, le simțim aproape de suflet și par că ne întâmpină căldura sufletească a artistului, iar altele ne par reci și distante – platitudini moderne cu un salut formal, departându-se de căldura umană. Adevărul poate fi atins numai prin înțelegerea contrariilor.

În Japonia există un proverb, care spune “că o femeie nu poate iubi un bărbat plin de sine, pentru că în sufletul lui nu există nicio fisură pe care dragostea ei s-o umple.”

Vanitatea în artă este un obstacol la fel de mare în fața empatiei, fie ea de partea artistului sau a privitorului. Cred că nu există nimic mai înălțător decât uniunea sufletelor înrudite prin artă. Din momentul în care iubitorul de artă întălnește capodopera, el își depășește condiția, există și nu există în același timp. Intră în contact cu Infinitul, pentru o clipă, dar nu poate să-și exprime încântarea pentru că ochiul nu știe să vorbească.

Este regretabil că, astăzi, în mare parte, entuziasmul pentru artă nu izvorăște din sentimentele noastre adevărate. În această epocă a democrației, oamenii se agită să obțină ceea ce este la modă, indiferent de gusturile proprii. Își doresc lucruri scumpe, nu rafinate, în vogă, însă nu frumoase.

Distrugând frumosul din viața de zi cu zi, distrugem arta însăși. Ce bine ar fi dacă s-ar ivi și în secolul nostru un vrăjitor misterios, care să cioplească din tulpina societății o harfă ale cărei corzi să vibreze numai la atingerea geniului.

 

Categorii
Etica & Estetica

Frumusețea liberă a conștiinței de sine

Frumusețea, fie că vorbim despre un peisaj, o ‘cascadă de ceață’, despre o sonată de Bach, o pictură Teodor Aman, sau despre o coregrafie semnata Pina Bausch, are un extraordinar efect binefăcător asupra spiritului uman.

Structurile împovorătoare ale psihicului se prăbușesc sub puterea frumuseții și lasă loc unui extaz care nu este altceva decât uitarea de sine. “Eul” nu mai există; a pierdut orice noțiune de timp, de spațiu sau de loc, devenind tot mai mic, concentrat pe un punct din afara lui. Pentru că frumusețea reușește să îl elibereze pe om de el însuși.

Pentru a realiza ce anume este viu în noi înșine este suficient să rememorăm cele mai frumoase clipe ale vieții: momentele în care am avut cele mai strălucite idei, în care am resimțit un calm profund, sau am fost compleșiți de adevărata frmusețe. Momentele în care spiritul nostru se ridică deasupra tumultului cotidian, căutând un gram de frumusețe, departe de vacarmul civilizației chiar dacă suntem în mijlocul unui oraș.

Mometele în care corzile secrete ale ființei noastre sunt trezite de atingerea magică a frumosului și vibrează ca răspuns la chemarea lui. Orice capodoperă este o simfonie ale cărei corzi sunt simțurile noastre.

Suflet cu sufet comunică; auzim ceea ne nu este rostit, vedem ceea ce nu ni se arată în fața ochilor. Maestrul cheamă la viață note despre care noi nu știam că există în sufletul nostru. Mintea noastră este pânza pe care artistul pune culoare; nuanțele pe care le folosește sunt propriile noastre simțiri.

Empatia necesară pentru a aprecia frumusetțea sau o capodoperă trebuie să se bazeze pe capacitatea de a veni unul în întâmpinarea nevoilor celuilalt, cu propria emoție estetică. Cel care privește trebuie să cultive o atitudine de receptivitate adaptată mesajului fiecărei opere în parte, așa cum artistul trebuie să găsească metodele cele mai potrivite ca să-și împărtășească mesajul. Pentru a înțelege o capodoperă trebuie să fi umil așteptând un semn din partea ei, cu răsuflarea tăiată. Pentru a descoperi aceea stare de fericire radioasă, o pace profundă, sentimentul de a fi conectat la ceva imens și indestructibil, care care, aproape paradoxal, reprezintă sinele nostru esențial, micul infint din noi de o frumusețe pură.

Categorii
Etica & Estetica

La început de an …

Întotdeauna, la fiecare început de an, luăm hotărâri bune: “Anul acesta voi slăbi, voi fi mai organizată, voi lua decizii mai bune …”. Vrem să o luăm de la capăt, bazându-ne pe noi principii. Hotărâm să eliminăm, să curățăm, să aranjăm. Simțim nevoia să ne purificăm, să prioritizăm, să ne organizăm viața pentru a o face mai bună și mai frumoasă. Așadar, fiecare dintre noi știe ce rol joacă ordinea în traiul cotidian, locul pe care aranjarea îl ocupă în viața noastră.

Generații întregi au spus, au auzit și au repetat această regulă la început de an. Însă rareori se întâlnește la un copil, ca manifestare spontană. Ordinea nu este înnăscută, nici pe departe! Deși pare o activitate banală și ușoară, este o activitate care ne influențează toată viața, e nevoie de multă disciplină personală, autocunoaștere, fermitate, învățare continuă și adaptare. Pe măsură ce apar tehnologii noi, iar cele vechi dispar, suntem nevoiți să găsim moduri noi de ne organiza, re-organiza, trebuie să creăm, să imaginăm, să gândim.

Să aranjezi și să ordonezi lucrurile în viață înseamnă să descoperi o nouă calitate a vieții și mai mult spațiu în toate domeniile existenței. Iată în continuare 6 dintre aceste domenii:

  1. Cunoaștere de sine: Când vrei să-ți aranjezi lucrurile, prima etapă este să te gândești cum le clasezi, cum le alegi și cum triezi. Asta îți limpezește mintea, te ajută să găsești idei noi și te obligă să-ți reevaluezi obiceiurile (atât pe cele bune, cât și pe cele neproductive) gesturile, nevoile, dorințele. Astfel, înveți să te accepți așa cum ești, să faci diferența între nevoi și dorințe, iar uneori, să devi conștient de pasiunile pe care încă le ascunzi în tine.Să faci ordine înseamnă să te îngrijești de ce te face să te simți bine, dar și să îți atingi obiectivele punând în practică propriile valori etice.

“Să te cunoști pe tine însuți înseamnă să-ți cunoști trupul, mintea și sufletul” – BSK IYENGAR, un maestru yoga

  1. Self-management: Ordinea te stimulează nu doar să aranjezi în jurul tău, ci mai ales, să îți definești unele obiceiuri sau să le conștientizezi mai bine. Să faci ordine nu înseamnă doar să-ți aduni lucrurile, ci și să-ți organizezi altfel viața cotidiană: să cântărești mai bine ce alegeri ai făcut până în momentul respective, să-ți revezi prioritățile, adică să stabilești din nou ce este esențial pentru tine, important, apoi ce este secundar și, în final, ce este de prisos. Fie că vorbim despre viața materială, de planul mental sau cel spiritual, trebuie să știm ce ne face fericiți și împliniți, ce ne ajută să progresăm, ce stă în puterea noastră de a schimba în bine.

“Nu-ți irosi energia! Pune-o în valoare!” – Wilhelm Oswald

  1. Time management: Ordinea îți simplifică viața zinică, să aranjezi înseamnă să căștigi timp pentru tine și ceilalți. La polul opus, să trăiești în dezordine, fiind nevoit să cauți mereu ceva, înseamnă să pierzi de fiecare dată câte puțin din energia personală, înseamnă să pierzi timp, câteodată bani și uneori chiar relații. Să găsești repede ce îți trebuie, fiecare lucru să aibă locul lui, te ajută cu siguranță să câștigi timp. Când în casă sau la birou totul este în ordine, trupul nu se mai împiedecă în dezordine, fiecare obiect este găsit cu ușurință, este folosit cu plăcere și mulțumire, iar mintea este senină și eviți astfel o mie de mici motive de stres… și asta toată viața.

“Fiecare lucru la locul lui … si un loc pentru fiecare lucru.” – proverb japonez

  1. Creșterea concentrării: Dezordinea așa cum știm, ne împiedecă să ne concentrăm. Iar rezultatul este că, proiectele nu înaintează fiindcă facem lucrurile pe jumătate și ne enervăm, iar în sinea noastră avem acea senzație neplăcută că stăm pe loc și chiar regresăm. În schimb un mediu ordonat, luminos impecabil, “nepoluat” din punct de vedere vizual (deci și psihic) de obiecte îngrămădite la întâmplare te ajută să te concentrezi, să ai idei clare și structurate. Cu cât mintea este mai calmă, cu atât ne este mai ușor să lucrăm, să ne organizăm. Neliniștea este doar un gând. Emoțiile, anxietățile, sunt toxice și ele se află mai degrabă în mintea noastră decât  în lumea de afară. Ne distrugem mental fizic cu teama, gelozia, nevoia de control, resentimentele pe care le nutrim… Gândurile negative obstrucționează gândirea, împiedecând dragostea și bucuria să se manifeste.

Cum am putea avea o viață senină și fericită dacă ne irosim energia mentală pe griji fără sfărșit? Cu griji sau fără griji viața are loc oricum.

  1. Relații: Dacă vrei să-ți îmbunătățești relația cu cei apropiați, trebuie să știi că, atunci când ești dezordonat și nu trăiești singur, dai dovadă de lipsă de respect față de ei. Aranjându-ți lucrurile te va ajuta nu doar să readuci pacea în căminul vostru, ci și să te respecți pe tine insuți. A face ordine este o formă de exprimare a propriei personalități, un mod de afirmare, un raport special pe care îl are fiecare cu obiectele lui și capacitatea de a se controla. Fiindcă dând dovadă de self-control arăți că ești capabil să-ți asumi fiecare acțiune și să o duci la capăt. De exemplu, să speli vasele după ce ai mâncat, în loc să le lași să se adune 2-3 zile, până ești nevoit să le speli. Deci, înainte de toate, să conștientizezi ce consecințe au acțiunile și gesturile tale. Deci, ordinea ține de cultura fiecăruia, este o chestiune de etică, de disciplină, de autocontrol atât mental cât și fizic, cât și o artă de a-ți pune în practică bunul-simț. Orice pas spre creștere și evoluție în relațiile interumane, înseamnă o renunțare. Dacă vă veți spune: “azi sunt alături de această persoană, totul e minunat, însă ea nu este proprietatea mea, eu nu sunt temnicerul ei, ea este liberă să rămână cu mine sau să plece”, nu numai că vă veți detașa în sensul că vă veți teme mai puțin de idea de pierdere, dar îi veți oferi celuilalt spațiul de care are nevoie – caz în care cu siguranță că vă va rămâne alături. Cu cât ne agățăm mai mult de lucruri sau oameni, cu atât mai puțin ele ne aparțin.

Ca să iubești, trebuie să te maturizezi, trebuie să dai și să primești în egală măsură, trebuie să-i faci loc celuilalt și să nu te lași absorbit de propria persoană, de nevoia de control, de experiențele din trecut sau de dorințele tale.

  1. Auto-terapie: să aranjezi este o metodă bună de a avea grijă de tine. Când ești împăcat cu tine, te simți bine în pielea ta și, prin urmare nu ai probleme psihice. Un apartament ordonat îți aduce liniște în suflet. Așadar, dacă în spațiul tău intim faci puțină ordine, creezi o oază de pace, stabilitate și stare de bine. Aranjarea lucrurilor, ca și curățenia, poate fi un motiv de împlinire și de meditație în timpul căreia te ocupi numai de tine. De altfel, sunt mulți cei care recunosc că aranjarea lucrurilor îi calmează și le diminuează stresul.

“Când privești, trebuie doar să privești; când auzi, doar să auzi; când simți, guști, atingi, nimic altceva decât să simți, să guști, să atingi.” – din învățăturile lui BUDDHA

Deci, ordinea te învață să te asculți, să te cunoști, să-ți percepi altfel simțurile, să înveți să fii atent la senzațiile tale, să duci o viață mai bună. Să ai, să aduni, să hotărăști ce păstrezi sau ce arunci sunt acțiuni care fac parte nu doar din marile teme de dezvoltare personală, ci si din neunumăratele decizii politice mărunte, fiindcă au legătură directă cu societatea de consum și ne îndeamnă să fim mai conștienți de capcanele consumului exagerat.

Ordinea te ajută să consumi mai puțin deoarece te obligă să revezi tot felul de lucruri din jurul tău “ Oare de ce am cumpărat această mirodenie pe care nu am folosit-o niciodată? Ce speram să obțin când am achiziționat în rate această geantă de firmă? Chiar mă simțeam bine în pielea mea când am cumpărat această bluză?” Însă “regretele” și sentimentele de vinovăție nu trebuie să fie negative, rolul lor este să ne transmită mesaje gen: “Ai evoluat; acum știi mai bine ce gusturi ai, crezi mai puțin în aparențe …”. Așadar, doar făcând ordine, pe toate nivelurile din viața ta, ajungi să conștientizezi cum trăiești în realitate. Astfel, înveți să faci diferența între a părea și a te simți bine.

Fie ca în 2017 să redescoperiți bucuriile și binefacerile unei vieți trăite într-o manieră cât mai ordonată, cu mai mult rafinament și libertate de mișcare!

 

Categorii
Etica & Estetica

Manifestarea prezenței personale

„Suntem ceea ce facem. Astfel, excelența nu este un act, ci un obicei” – Aristotel

Prezența personală este ceea ce numim alură sau prestanță, este un mod personal de a ne simți bine în corpul și mintea noastră. Este propria noastră frumusețe. Prestanța produce o impresie atât de puternică asupra celorlați, încât trebuie să avem mereu atenție la calitatea prestanței, să fim frumoși, să avem grijă de alură. Acordând atenție gesturilor cu caracter pesonal lăsăm o amprentă asupra vieții – fie că pregătim în bucătărie un fel de mâncare, fie că pregătim un buchet de flori, fie că avem o discuție banală cu cineva.

Ne manifestăm prezența prin felul în care ne comportăm. Adoptând maniera corectă de a ne așeza, spre exemplu, redobândim mândria personală. Atunci când pășim cu demnitate și încredere, înaintăm cu ceea ce se numește frumusețea interioară. Când ne simțim bine în corpul nostru, ne simțim bine oriunde.  O postură fermă și demnă este prin ea însăși o afirmare a libertății și armoniei interioare.

Dorința de a fi plăcuți din punct de vedere fizic nu e o preocupare superficială, ci o chestiune de respect. E o disciplină, iar căutarea ei există de la începuturile timpurilor. Prezența și frumusețea fizică se bazează mult pe sănătate și pe încrederea în sine. A fi frumos înseamnă a fi plăcut privirii, indiferent de vărstă. Stilul nu se mărginește la contururi și substanță; e și o marcă a inteligenței, a ceva ce vine din interior, e o alegere, e un concept al ceea ce suntem, al ceea ce și mai ales cum vrem să devenim.

Nimeni, nici medicii, nici cosmeticienele, nu pot avea grijă de corpul nostru mai bine decât noi înșine. De ce să riscăm, ca atâția alții, diformități, îmbătrânire prematura, boli? Sănătatea este bunul nostru cel mai de preț. Trebuie să înțelegem că posedăm toți o formă de frumusețe. Însă frumusețea fizică nu va străluci decât dacă se află în armonie cu frumusețea interioară.

A ne strădui să fim frumoși și în formă este la fel de important ca acumularea de cunoștințe și educație. Îmbătrânirea este cea dintâi dovadă a frumuseții. Farmecul superficial al tinereții se transformă într-o frumusețe interioară care se exteriorizează și se îmbogățește de-a lungul  anilor.  Este esențial să facem eforturi pentru a încerca să găsim gestul potrivit, modul cel mai natural și mai armonios de a ne folosi corpul.

Frumusețea cere o bază solidă: o piele frumoasă, un păr sănătos, mușchi tonifiați și energie.

Femeile care au prestanță și încredere în sine sunt mereu foarte îngrijite. O persoană bine machiată emite unde de energie pozitivă. Tot ceea ce realizați pentru voi înșivă (tratament cosmetic, masaj sau manichiură) reușește în primul rând să vă facă conștientă de propriul corp și de faptul că vă ocupați de el. Îngrijirea noastră nu trebuie neglijată în favoarea atenției acordate celorlalți. Nimănui nu-i place să vadă o casă prost întreținută. Același lucru e valabil și pentru o persoană.

Categorii
Etica & Estetica

Suntem spațiul în care trăim

Mediul și spațiul în care trăim ne modelează personalitatea și ne influențează alegerile. Atunci când luăm în proprietate o locuință, o modelăm conform personalității noastre, ea se mulează pe spiritul individualității noastre. Ceea ce exprimăm în lume definește adesea ceea ce suntem în noi înșine. Numai creând un mediu conform cu aspirațiile noastre cele mai profunde putem pregăti în mod conștient legătura care există între eul nostru interior și eul exterior.

Cu toate acestea, mulți oameni sunt indeciși atunci când vine vorba de gusturile lor și de alegerea acelor lucruri care le aduc adevărate satisfactii. Locuința nu ar trebui să fie o sursă de griji, de muncă suplimentară, o greutate în plus, o sursă de amintiri neplăcute sau o povară. Din contră, ar trebui să ne redea energia. Confortul nostru, atât fizic și psihic, depinde de spațiul în care trăimA trăi fără efort e țelul spre care merită să tindem în viață.

Idealul unui spațiu în care să trăim confortabil poate să fie conceput compact, minimalist și practic. Un mic colț desăvârșit, o carte bună și o ceașcă de ceai pot produce o satisfacție de nedescris. Vremurile se schimbă, ar trebui și noi să facem la fel, să ne adaptăm conceptelor și noilor moduri de a trăi. Spatiul in care traim

A trăi cu foarte puțin poate fi un ideal; însă avem nevoie de o anumită stare de spirit pentru a reuși: să preferăm simplitatea în detrimentul opulenței; tăcerea în locul vorbăriei; elementele clasice și liniile simple în detrimentul a tot ce este la modă. Spatiul in care traim

O încăpere puțin mobilată, aparent goală, se poate dovedi extrem de luxoasă dacă e amenajată cu detalii bine puse la punct, în care să trăim frumos și înțelept. Ea poate deveni armonioasă dacă include materiale calde prietenoase, în care să ne putem mișca cu ușurință, fără prea multe bibelouri în raza vizuală. Ea îi permite ocupantului să-și golească mintea, să o țină în ordine și disciplină.

Totul în mediul nostru vorbește despre noi, atenția la detaliile estetice ne rafinează sensibilitatea și au un impact asupra noastră, indiferent dacă suntem conștienți sau nu. Noi înșine influențăm lumea exterioară, prin atitudinea noastră, prin felul de a merge, de a vorbi, prin acțiunile noastre. Vibrația generală și radierea noastră acționează asupra ființelor din jurul nostru și a lumii în general. Astfel, primim și transmitem “ki” – o formă de energie vitală. Dacă spațiul în care locuim este curat și îngrijit, atunci mintea e mai limpede, deciziile mai corecte, lucrurile mai ușor de găsit și poate fi un loc în care să ne simțim bine. Spatiul in care traim

Obiectele sunt recipientul emoțiilor noastre și de aceea ar trebui ca utilizarea lor să fie în egala măsură plăcută și practică. Trăind în permanență printre obiecte care nu ne plac, devenim apatici și triști. În schimb un obiect perfect aduce alienare, conferă un sentiment de siguranță si o pace de neînlocuit.

Sunete, culori, materiale, plante, toate trebuie să aducă subtile îmbunătățiri ale energiei interioare. Universul nostru din interiorul locuinței trebuie să funcționeze într-o armonie desăvârșită cu legile universului. Lumina e viață, ea pune în valoare sau întunecă tot ceea ce percepem. Spatiul in care traim

Nevoia primară a oricărei ființe omenești este aceea de a trăi în condiții care să-i protejeze sănătatea, echilbrul și demnitatea; apoi să aiba acces la calitate prin îmbrăcăminte, hrană și mediul său. Insă, din nefericire, însăși calitatea vieții a devenit un lux. Spațiul în care trăim ar trebui să fie un loc de relaxare, o sursă de inspirație, un spațiu terapeutic care să ne redea energia, vitalitatea, bucuria, echilbrul. Să acceptăm în propriul univers doar lucruri care ne satisfac simțurile. Spatiul in care traim

Spațiu curat, lumină și ordine desăvârșită, iată ce are nevoie omul ca să trăiască, astfel încât să iubească felul în care trăiește.

Spatiul in care traim

Categorii
Etica & Estetica

Frumusețea gesturilor și desăvârșirea stilului

Viața cotidiană este împânzită de gesturi simple și repetate, care de timpuriu ar trebui să fie în centrul atenției noastre și a exercițiilor repetate: cum să te ridici, cum să te așezi, cum să porți o discuție cu cineva, cum să mergi pe stradă. Adoptând maniera corectă de a ne așeza, de pildă, ne putem redobândi mândria și prestanța personală. Atunci când pășim cu ținută dreaptă, cu demnitate și încredere, înaintăm cu propria frumusețe; iar asta se întâmplă indiferent de fizicul pe care îl avem. Frumusetea gesturilor

Trupul nostru nu ar trebui să fie considerat o “masă” ci un ansamblu de gesturi prin intermediul cărora ne exprimăm. Odată ce corpul stăpânește formele, spiritul se eliberează și se poate autodepăși. Ce anume face ca o coloană vertebrală să fie dreaptă? Calciul sau atenția și grija de sine? Frumusetea gesturilor

Apoi, în afară de gesturi, fizionomia noastră și expresiile faciale pot să ne pună în valoare sau poate să ne distrugă. Conștientizarea propriilor expresii faciale este esențială, deoarece o expresie facială încordată nu se rezumă doar la a scoate la iveală respectiva tensiune, ci contribuie și la menținerea ei. Atunci când reușim să ne ștergem încordarea de pe chip, ea va dispărea și din mintea noastră. Atunci când ne străduim să arătăm lumii un chip zâmbitor, vom deveni mai luminoși și fericiți, iar lumea ne va zâmbi la rândul ei. Frumusetea gesturilor

Mai mult chiar decât îmbrăcămintea, mișcările și expresiile feței sunt cele care fac o persoană să fie sau nu plăcută privirii. Merită să facem eforturi pentru a fii conștienți mereu de fizionomia pe care o afișăm și de a găsi modul cel mai armonios și frumos de a ne folosi chipul. În zilele noastre dispunem de specialiști care ne pot îndruma cum să ne exprimăm corect, cum să ne controlăm debitul verbal, cum să avem un registru vocal mai plăcut, cum să-i dăm un farmec aparte, personal – deoarece cuvintele vorbesc despre noi.

Și nu în ultimul rând ne manifestăm față de ceilalți prin intermediul gesturilor.. Frumusețea se poate regăsi și în delicatețea gesturilor, în fluiditatea mișcărilor și demnitatea atitudinilor. Avem la dispozitie unelte prețioase: mersul, atitudinea, zâmbetul, expresiile, privirea, vocea, ținuta … Toate acestea se pot exersa, corecta, ameliora pentru a deveni mai armonioase și pentru a ne desăvârși personalitatea. De pildă, a învăța să te așezi în poziția corectă conferă coerență corpului și facilitează concentrarea. Frumusetea gesturilor

O postură fermă și demnă este prin ea însăși o afirmare a libertății și armoniei interioare. Prestanța în gesturi și atitudine produce o impresie plăcută celorlalți, astfel încât nu trebuie să avem un fizic perfect pentru a fi frumoși. Calitatea prestanței conferă ceea ce numim alură. Putem să ne reinnoim în fiecare zi prin intermediul gesturilor pe care le facem. Totul poate fi exersat. Frumusetea gesturilor

Atunci când repetăm un gest, el se ancorează de fiecare dată din ce în ce mai adânc în noi înșine și ajunge să exprime o realitate, bună sau rea. Un obicicei, într-un fel. Când rezultatul devine vizibil, exercițiul poate fi întrerupt, ca atunci când am luat deja permisul de conducere. Repetiția poate uneori să fie o practică plictisitoare și constrângătoare, însă de cele mai multe ori dă rezultate surprinzătoare, iar un exercițiu repetat, poate șterge atitudini dizgrațioase sau stângace. Frumusetea gesturilor

Atunci când ne simțim bine în propriul corp, ne simțim bine oriunde. Este esențial să ne găsim un mod personal de a ne simți bine în corpul și mintea noastră și să dobâdim astfel un plus de farmec. Frumusețea nu este întotdeauna un dat din cer. Frumusețea este o disciplină care se bazează mult pe sănătate, educație și încredere în sine. A fi frumos înseamnă a fi plăcut privirii, indiferent de vârstă iar stilul personal se dobândește prin bust gust și bun simț.  Stilul este o marcă a inteligenței, ceva ce emană din interiorul nostru – este un concept a ceea ce suntem și mai ales a ceea ce vrem să devenim. Merită să muncim pentru el!

Frumusetea gesturilor

Categorii
Etica & Estetica

Despre frumusețe

Frumusețea sub toate aspectele ei, este indispensabilă fericirii și este unul dintre puținele lucruri pentru care viața merită trăită. Iar a crea o viață frumoasă e cea mai înaltă dintre vocațiile umane.

Frumusețea ca și arta există în tot ce ne înconjoară: în gesturi, în obiecte, în natură, în ținută, în comportament… Sunt multe persoane care colecționeaza obiecte de tot felul, dar puțini sunt acei care își cultivă spiritul. Aprecierea lucrurilor frumoase din jurul nostru, tablouri, natură, parcuri, flori, ne poartă în infinitul ființei noastre.

La fel și pentru un călugăr budist care stă în poziția lotus, nemișcat lângă un bețișor de tămâie sau o persoană care meditează pentru a-și înălța sufletul spre o lume a serenității și frumuseții.

Frumusețea este stare o stare de spirit, aprecierea inevitabilului din viața noastră cu o minte senină, aprecierea ordinii cosmice, este o non-preocupare, o libertate în raport cu orice, aprecierea lipsurilor materiale sau a bogăției spirituale cu demnitate însă și cu smerenie.  Odată ce starea aceasta e atinsă, totul în jur este frumos.

A asculta muzică, a mângâia un material moale, a servi un ceai dintr-o ceașcă aleasă cu drag, a aprecia mireasma sau culoarea unei flori … toate acestea ne atrag în mod natural și ne aduc energie si plăcere.  Frumusețea sub toate aspectele ei, este indispensabilă fericirii. Sufletul nostru are nevoie la fel de multă frumusețe cum are corpul de aer, de apă, de hrană. Fără frumusețe devenim triști și deprimați.

Frumusețea invită la contemplare, te absoarbe cu totul, te pune în contact cu viața din tine, cu ființa ta superioară.

Adevăratul lux, cred, este acela în care te instalezi perfect, în care te simți bine și în armonie cu nevoile tale – poate fi un fotoliu moale în care te simți confortabil, un pled de cașmir moale și mătăsos care îți mângâie simțurile, o față de masă albă din in, farfurii simple albe alese după propriul simț estetic care păstrează căldura, o încăpere simplă fără aglomerare de bibelouri și obiecte inutile sau amintiri de care nu te poți despărți, un buchet discret de flori, fructe și legume de sezon și multe altele…

Falsul lux este cel pe care il cumpărăm dorind să reproducem un interior văzut într-o revistă la modă, să gătim mult și cu ingrediente nedigerabile după cum ne taie capul, petrecând vacanțe ’cool’ și în locuri suprapopulate.

Detaliile au o importanță enormă, frumusețea detaliilor ne ajută să ne depășim pe noi înșine. Frumusețea atitudinii exprimă o stare de echilbru perfect între intenție și efort. Spre exemplu mânuirea vaselor în bucătărie, poziția așezată pe scaun, privirea dreaptă și hotărâtă în timpul unei discuții, toate au legătură cu estetica vieții cu desăvârșirea personală cu grație și rigoare.

Frumusețea detaliilor din viață exprimă dragostea de viață și a cine suntem, reprezintă ordinea de forul nostru interior.

Să trăiești frumos presupune moderație și simplitate, eleganță și desăvârșire în tot ce înseamnă gustul pentru calitate, lucruri personale, moduri de adresare, valori morale și educație.

Să trăiești și să înfrumusețezi tot ce atingi, chiar și atunci când te ocupi de cele mai banale și umile lucruri  poate să constiutie pentru fiecare dintre noi un exercițiu de creație.

Iar stilul personal, estetica vieții, desăvâșirea și frumusețea ne ajută să ne depășim pe noi înșine, să ne perfecționăm incontinuu și să ne creăm o viață ce merită trăită.