Categorii
Stil & Simplitate

Despre modestia intelectuală

Anumite persoane emană o aură de mister și de putere, un echilibru interior și  o frumusețe aparte. Simplitatea, sobrietatea, modestia, delicatețea și mulțumirea par pornite din inima lor. Care este însă secretul lor? Cum au reușit să ajungă la un fel de personalitate prin … impersonalitate. O astfel de persoană poate să nu ceară nimic, să nu impună, să nu spere și să nu dea nimic la schimb. Ea poate să ajute prin simpla ei prezență.

Cred că o asemenea stare este rezultatul anilor îndelugi de lucru cu sine pentru controlul emoțiilor, gândurilor și al propriului ego. Un antrenament laborios, îndelungat și riguros pentru elimnarea sentimentalismului. Persoanele echilibrate și arominoase din toate punctele de vedere trăiesc în respectul propriilor valori, sunt independente și detașate. În plan interior sunt caracterizate de relaxare, toleranță și umor. Și resping de la bun început tot ce le deranjează. Adică au libertatea lor.

Numai o transformare interioară ne pemite să ne împlinim, să ne depășim astfel limitele. Pentru a păstra în noi acel mic infinit, învățăturile zen ne recomandă eliminarea din rădăcină a obișnuințelor compulsive, și anume:

  • să ne adaptăm, să nu ne agățăm de un unic sistem de convingeri. Suntem prima persoană căreia îi datorăm adevărul.

“E tot mai necesar să învățăm să ne eliberăm, spiritul de norii care îl întunecă, de tot ce-l împovărează, scutindu-l de apăsarea preocupărilor materiale.” – Indra Devi

  • să renunțăm la cât mai multe păreri rigide (care adesea rănesc) pentru a ne simți mai ușor și mai flexibili din punct de vedere mental. Să ne mulțumim cu ce este posibil. Viața are limitele ei, însă cunoașterea nu are. Să acceptăm că nu vom înțelege poate niciodată anumite lucruri – și cred că aceasta este o formă de modestie intelectuală.
  • să deprindem arta de a ne odihni mintea și de a o elibera de orice griji sau preocupări și constituie probabil unul dintre secretele energiei pe care o manifestă oamenii cu adevărat mari. Capacitatea de antrenarea minții pentru a ne ‘asculta’ gândurile, pentru a rămâne mereu alert și fără să ne gândim la ceva anume.

Eliberarea de orice confuzie emoțională ne permite să înțelegem că dincolo de toate dorințele fragmentare se manifestă o nevoie fundamentală: aspirația spre transendent, spre o lume naturală în care energia nu se disipează nici în conflicte lipsite de importanță, nici în calcule meschine. Acolo unde “eul” nu mai există, a pierdut orice noțiune de timp, de spațiu sau de loc, devenind tot mai mic, concentrat pe un punct din afara lui. Și o astfel de frumusețe interioară reușește să îl elibereze pe om de el însuși.

“Am renunțat la mărunțișul acela căruia îi spuneam <eu> și am devenit o lume fără margini.” – Soseki Muso

 

Categorii
Stil & Simplitate

Despre Lux și Autenticitatea alegerilor

Luxul, fiind concept al rafinamentului personal, presupune autenticitatea alegerilor, presupune să nu irosim niciun moment prin alegeri automate, să nu ne lăsăsm copleșiți de ceea ce ne înconjoară, de opiniile celor din jur, de publicitate – deseori persoanele care au îmbătrânit frumos au respectat acest principiu de a trăi în acord cu ele însele. Luxul nu este reprezentat doar de interioare splendide și spațioase, în stil Art Nouveau, Art Deco sau orice alt stil preferat, chiar dacă frumusețea este esențială în viață.

Luxul autentic se situează departe de posesiuni, de rigorile societății și iluziile care ne sunt impuse, și anume: să nu te grăbești, să nu irosești, să nu faci niciodată compromisuri în privința calității, să te consideri unic, să  trăiești în acord cu inima ta și să te respecți.

Însă mai mult decât atât, luxul presupune posibilitatea de a refuza să faci ceva, fiindcă acel ceva îți crează neplăceri sau te stresează, și la fel de bine posibilitatea de a refuza să accepți aproape orice lucru care te încorsetează.

Luxul autentic poate fi întruchipat de o încăpere aerisită, liniștită, cu linii simple, odihnitoare, un apartament lipsit de zorzoane, în care nu mai ai nimic de făcut.

Luxul înseamnă să elimini sutele de mici alegeri pe care ni le impune cotidianul, fără să te închistezi într-un sistem rigid și tern.

Luxul înseamnă să nu ai decât strictul necesar pentru a dobândi o anume libertate de spirit și pentru a-ți crea o lume cu oameni, activități, lucruri și obiecte care te îmbogățesc sufletește. Rolul luxului este de a-ți hrăni sufletul, asemenea obiectelor veritabile, a poveștilor adevărate și a oamenilor care te îmbogățesc și care sunt demni de acest nume.

V-ați întrebat vreodată, de ce ne place atât de mult să stăm la hotel, să mâncăm la restaurant, să ne plimbăm pe plaje lungi și pustii, să stăm în concedii..? Pentru că în asemenea locuri nu avem nimic de făcut, nu avem nicio preocupare, nu avem grija de a sta cu ochii pe lucruri (poate cu excepția valizelor și cardurilor). Pentru că lipsa grijilor ne relaxează.

Luxul autentic presupune să nu deținem decât obiectele de care avem cu adevărat nevoie, pe care le iubim cu adevărat, cu care nimic nu interferează și a căror valoare nu poate scădea indiferent de cicumstanțe.

trăiești simplu, însă autentic,  nu înseamnă să respingi confortul material, ci să duci o viață mai lejeră, mai profundă, mai în acord cu sufletul tău … și mai luxoasă, însă unul dintre cele mai rafinate tipuri de lux – “luxul zen”. Luxul simplu este o dovadă de rafinament, este gustul suprem, care se formează cu multă migală, pentru că omul lăsat liber – desigur, din instinct – își complică existența cu lucruri, obiecte și activități inutile.

“Simplitatea veții, chiar și atunci când nu mai avem nimic în jur, nu înseamnă sărăcie, ci este baza rafinamentului.”

 

Categorii
Stil & Simplitate

Renuntarea la lucruri si teama de schimbare

Renunțarea la lucrurile care ne sunt inutile în anumite momente ale vieții, lucruri despre care credeam cândva că ne vor însoți toată viața, pot crea momente unice, puternic revelatoare despre tiparele de gândire, comportamente și modul în care ne despărțim de lucruri, de obiecte, de bunuri. Cred că unul dintre cele mai importante motive pentru care mulți oameni refuză să renunțe la lucruri, să arunce ceva la coș, să vândă, sau să se despartă de lucruri este, incontestabil, sentimentul că pierd ceva, o valoare, o amintire, ceva din propria persoană… Majoritatea oamenilor au nevoie de recunoașterea pe care le-o aduc bunurile și obiectele personale. Societatea ne determină să credem că e normal să ai cât mai multe posesiuni și că suntem cu atât mai importanți și valoroși cu cât avem mi multe lucruri.

Să te desparți de un lucru este un act iremediabil, un act care te obligă să alegi. Această alegere, oricât de nesemnificativă ar fi, generează o stare de tensiune, neliniște sau chiar o anxietate paralizantă. Însă obiectele nu fac decât să ne ajute să salvăm aparențele pentru a ne da un soi de valoare. Iar pentru unii, ele reprezintă emblema statutului social. În general, oamenii doresc să fie respectați, admirați și aprobați. Au nevoie să fie luați în considerare, ca să se simtă în siguranță. Cei cărora le place să acumuleze tind să creadă că au bani fiindcă dețin diverse obiecte. Faptul că dețin niște obiecte le creează iluzia că sunt bogați.

Problema nu este atât numărul și diversitatea posesiunilor, cât gradul de atașament cu care ne legăm de ele. Când atașamentul devine din ce în ce mai fragil și se frânge, descoperim o nouă libertate: nu ne mai temem să pierdem ceea ce credeam că ne aparține sau că ne va însoți toată viața.

Viața înseamnă o schimbare continuă, o călătorie eternă. Și oriunde mergem, trebuie să ducem cu noi lucruri – fie că traversăm orașul, fie că ne mutăm, fie că plecăm în vacanță. Bunurile pe care le deținem sunt de fapt cele care generează temeri și ne sărăcesc. Societatea ne determină să credem că e normal să ai cât mai multe posesiuni și că suntem cu atât mai importanți cu cât avem mai multe lucruri.

Faptul că deținem anumite obiecte, ne echilibrează probabil identitatea, însă cu certitudine produce și efectul invers, încătușându-ne într-o rutină apăsătoare. Cu cât ne atașăm mai mult de obiecte și de importanța pe care le-o conferim, cu atât avem mai puțină liniște și pace.

Ne-am obișnuit să ne agățăm de obiecte așa cum ne agățăm de oameni, de idei, de educația pe care am primit-o, de conceptual de fericire. Persoanelor cărora le este imposibil să renunțe la lucruri, să-și ia adio de la ceva, chiar și gestul de a arunca o haină veche poate să le determine un sentiment de profundă anxietate – spunându-și în sinea lor, că poate peste un an vor avea nevoie de acel lucru, sau poate chiar va reveni în modă, sau odată cu trecerea anilor le va crește valoarea. teama de schimbare

Publicitatea face totul pentru a ne distruge sentimentul de siguranță, pentru a ne determina să credem că mereu alte și alte cumpărături ne vor face mai fericiți, mai frumoși, mai iubiți. Însă nu posesiunile sunt cele care ne conferă siguranță, din contră ele ne îndepărtează de noi înșine. Bunurile și obiectele pe care le deținem sunt aidoma unor piroane care ne țin legați de pământ, Firește că sentimentul uman ne îndeamnă să acumulăm, însă sufletul, pe de altă parte știe că în realitate avem nevoie de foarte puțin. Atașamentul continuu față de obiecte, lucruri, valori, ne complică viața. teama de schimbare

Sentimentul adevărat de siguranță este dat de faptul că știm cine suntem cu adevărat. teama de schimbare

De cele mai multe ori teama de schimbare este cea care ne împiedecă să aruncăm diverse obiecte. Deoarece teama de schimbare si de angajament nu este deloc simplă, iar pentru unii înseamnă chiar o mică moarte. Ea presupune un ansamblu complex de anxietăți, de griji, de temeri, de probleme, care variază ca alcătuire și intensitate de la o persoană la alta. Și atunci cum procedăm?

Angajamentul nu presupune doar să spunem da, ci și nu. Presupune să ne întrebăm de ce ne atașăm atât de puternic de niște simple obiecte, de ce le acordăm o asemenea valoare, de ce ne este greu să renunțăm la obiecte? Ce anume ne face să ne simțim în siguranță? teama de schimbare

Sentimentul de siguranță este un ingredient important al fericirii. Însă dacă acceptăm că siguranța deplină nu există, amenințarea nesiguranței va risca mai puțin să ne otrăvească fericirea. Oamenii nu pot evolua decât în necunoscut. Acceptarea schimbării ca pe ceva absolut firesc, renunțarea la tot ceea ce nu poate fi controlat – este singura posibilitate de a trăi în pace sufletească. Este singurul mod de a face să dispară frica de viitor.

Schimbarea este dansul universului. Atunci când motivul acestei frici, al acestui sentiment de insecuritate, ne devine limpede, ne este mai ușor să ne eliberăm, să renunțăm la diverse lucruri.

Să arunci lucruri, să dai, să vinzi, să renunți la obiecte, înseamnă să inițiezi transformări în propriul interior, să lași o anumită formă de sine încă incertă,  să se prelungească în viitor și să evolueze. Detașarea este cheia care deschide ușa către o altă formă de bogăție. Ea însă nu poate fi obținută decât cu prețul unei lungi și consecvente practici a rafinării personale. Abia atunci când ne golim de totul, creăm în noi un loc liber, gata să primească o fericire și mai mare.

teama de schimbare

Categorii
Stil & Simplitate

Stilul personal – o operă de artă a sinelui către sine

Stilul personal este ceea ce suntem pe dinăuntru. Consider că putem să spunem că ducem o existență cu stil atunci când trăim original și autentic, când facem lucruri pentru că ele ne plac cu adevărat și nu pentru că am citit într-o revistă ca așa procedează o celebritate. Putem să spunem că ducem o viață cu stil atunci când lăsăm spiritul să-și inventeze propriul fel de a gândi, de a simți și de a face ceea ce ne face plăcere, și nu unui department de marketing sau bazat pe reclamele din revistele de consum. Ducem o viață cu stil atunci atunci când ne bazăm pe propria judecată, nu pe afirmațiile celorlalți.

Deseori în sesiunile de coaching când pun întrebarea “care ar fi cadrul ei de viață ideal?”, aproape întotdeauna îmi descrie un mod de viață perfect realizabil, însă pe care nu îl aplică. Iar motivația: “ei, asta-e, nu pot să schimb lucrurile, ce ar zice ceilalți?”, “dar nu locuiesc singură”… ș.a.m.d.

Stilul este o chestiune de autenticitate și curaj, independență, asumare și poate puțină rebeliune.

Desigur, să ajungi la propria esență, la autenticitatea proprilor dorințe, este un proces de durată care nu poate fi realizat de pe o zi pe alta, de la o sesiune de coaching la alta. Trebuie parcurse etape succesive de simplificare, de dărâmare a concepțiilor și tiparelor de gândire, până în clipa în care ceea ce rămâne este totalul lucrurilor imposibl de evitat.

Abia atunci începe adevărata creștere, adevărata triere a propriilor necesități, dorințe, idealuri. Abia atunci putem să alegem, progresiv, ce ne seamănă cel mai mult. Paradoxal, numai prin autocunoaștere, numai știind exact cine suntem și trăind în acord cu propriile necesități putem să dobândim un stil și un mod de viață personal, original, autentic. Când te cunoști cu adevărat, radiezi în jurul tău ceea ce cunoști despre tine și devine propriul tău stil.

Oamenii “stilați” au un sistem precis și știu ce li se potrivește. Ei nu cumpără decât haine care corespund exact personalității și sliluetei lor, achiziționează mobilierul și obiectele care îi înconjoară în acord cu propriul confort, trăiesc în funcție de mjloacele pe care le au la dispoziție și sunt în armonie cu ei înșiși, nu cu ceea ce ar dori să fie sau ceea ce doresc alții de la ei.

Reanalizarea alegerilor, gândurilor, comportamentelor, realțiilor, trierea posesiunilor pentru a nu păstra decât lucrurile care ni se potrivesc perfect (și nimic în plus) – tot acest proces face trimitere la un triaj identitar. Și nu este o sarcină ușoară. Ea trebuie abordată prin tatonări, prin greșeli acceptate și apoi corectate. Procesul seamănă cu un pelerinaj către propriul sine, iar ascensiunea interioară este o dezintegrare exterioară care se realizează în etape. Trebuie să reflectăm într-o manieră clară și precisă, trebuie să avem idei sănătoase și rezonabile despre ceea ce alegem să fim și despre viața pe care dorim să o ducem.

Să duci o existență cu stil înseamnă:

  • în primul rând, să fii stăpân pe propria persoană, să știi cine ești, să fii împăcat cu tine însuți,
  • să îți dezvolți mai curând propriile gusturi, decât să te lași ghidat de ale altora,
  • să stai departe de artificial și de a pune în valoare nu ceea ce deții, ci ceea ce ești,
  • să respingi minciuna și să ai încredere în tine și în propria judecată,
  • să fii o persoană autentică și să nu pretinzi că ești altceva decât ceea ce ești
  • să vezi lucrurile din perspectiva personală, iar ca să ajungem aici, avem nevoie de o extraordinară formă de cunoaștere: cunoașterea de sine. Nu este suficient să știm “aproximativ” ce dorim. Trebuie sa definim acest lucru până în cele mai mici detalii – iar detaliile sunt importante.

Stilul se reflectă prin felul în care stăpânești arta de a face din tine o operă cât mai perfectă – o educație aleasă în diverse discipline, perspicacitate, rafinament, discreție si frumusețea gesturilor.

În viață frumusețea și poezia rezidă în modul în care le înțelegem. Casa, mobila, ținutele pe care le purtăm, ar trebui să fie oglinda intențiilor noastre, iar datoria noastră este să le punem în lumină prin mijloace simple. Nu trebuie să fim bogați pentru a da o notă de eleganță și șarm garderobei noastre sau spațiului în care trăim. Este suficient să avem bun gust și dorința de a face bine.

Categorii
Stil & Simplitate

Deliciile simplificării vieții și negocierea cu sine

Ziua de azi este bunul nostru cel mai de preț și totuși, ne plângem adesea că nu avem timp destul, sau că îl irosim, iar uneori ne plângem că ne plictisim și că nu știm cum să ne omorâm timpul… Suntem mereu fără timp, contra timp, revoltați împotriva timpului, resemnați sau în pas cu vremurile. Suntem în fond într-o continuă negociere cu timpul și cu noi înșine.

Dacă ți se întâmplă și ție să nu știi cum să-ți ocupi timpul, este esențial să-ți identifici propriile reacții interioare și să încerci să înțelegi ce se întâmplă cu exactitate. Fiecare zi e singura pe care o avem cu adevărat. Viața se întâmplă astăzi. Nu ieri, nu mâine. Timpul este un prezent sacru. Dacă nu putem profita de clipa prezentă, n-o vom face nici într-un viitor ipotetic.

Însă nu contează doar să ai timp; calitatea clipei este la fel de importantă. A cădea în capcana de a crede că dacă nu faci acum ceea ce ți-ar plăcea să faci, vei descoperi că mai târziu va fi prea tarziu. Oamenii sunt adesea triști sau deprimați pentru că nu au nimic de făcut. Petrec prea mult timp privind spre trecut, rămânând blocați în prezent sau îngrjorându-se în legătură cu viitorul.

Tot ceea ce faci acum te pregătește pentru ce vei face în viitor. Totul are un efect cumulativ. Una dintre modalitățile cele mai eficiente de a profita de fiecare clipă este responsabilizarea. Străduiește-te să faci cât mai multe lucruri cu putință prin forțe proprii. O persoană ar trebui să poată sta două sau trei ore stând singură, fără să facă nimic anume, nici măcar să citească și totuși să nu se plictisească. Viața devine mult mai plăcută odată ce am deprins obiceiul de a ne simți bine cu noi, în propria noastră prezență și cu gândurile noastre.

Nimeni nu poate face nimic împotriva efectelor timpului, însă ne stă în putință să renunțăm la activitățile care ne împovărează si ne uzează. Eliberați de nenumăratele activități inutile, putem descoperi o nouă energie, o nouă libertate și noi bucurii. „Să ne plimbăm prin viață” – să fim în contact cu natura pentru a ne păstra liniștea interioară, să evităm orice activitate care este în disonanță cu intuiția interioară, orice presupune intrigi, comploturi sau conflicte, pentru a nu ne lăsa pradă pasiunilor fără sens sau anxietăților.

Prin simplificarea vieții – putem avea mai multă energie și  putem face față mai ușor persoanelor și situațiilor care apar. Cu mai puține obligații, activități, alergătura, clipa prezentă este mult mai intensă, apreciem ceea ce ne înconjoară, avem mai puține de făcut, mai mult timp pentru reflecție și introspecție. Descoperă plăcerea de a petrece o zi întreagă acasă, cititind o carte preferată, gătind mâncarea sau prăjitura preferată, făcând ordine în colțuri pe care nu le-ai atins demult…

Simplificându-ți sarcinile zilnice, poți evita să îți irosești energia în gânduri și emoții, dezvoltăți creativitatea, întreține-ți corpul, sănătatea, meditează, cultivă-ți facultățile mentale și căută armonia și seninătatea în tot. Avem atâtea căi la îndemână pentru a redescoperi deliciile unei vieți simple … ce merită trăită din plin.

“O singură zi valoarează mai mult decât un munte de aur.

Dacă urâți moartea, terbuie să iubiți viața.” Anne Murray Lindenberg

Categorii
Stil & Simplitate

Simplitate și rafinament

P etrecând mult timp în solitudine, am descoperit că simplitatea e o valoare pozitivă, care îmbogățește, înnobilează și oferă soluții la multe dintre problemele noastre. Pot însă să mărturisesc că nu mi-a fost foarte simplu, să trăiesc simplu… A fost mai degrabă încununarea unei lente metamorfoze, care a început cu resemnarea și apoi s-a născut dorința din ce în ce mai puternică de a trăi cu mai puțin, mai modest și mai simplu. Simplitate

Dar cu mai multă fluiditate, libertate, lejeritate si mai mult rafinament și apreciere față de tot ceea ce deveneam pe zi ce trecea.  Am realizat, că pe măsură ce mă despovăram, pe măsură ce rezolvam și luminam zone din viața mea, lucrurile care–mi rămâneau încetau să mai fie indispensabile: până la urmă am nevoie de foarte puțin ca să trăiesc frumos și valoros în același timp. Valoarea existenței fiind dată de trăirea ce vine din interior.

Misticii din toate timpurile, filosofi, budiști și înțelepți si-au facut o misiune din a ne reaminti principiile simplității. Grație ei, putem trăi eliberați de prejudecăți, limitări, constrângeri și greutăți care ne fac să ne rispim energia și ne stresează în van. Simplitate

Am dobândit cu timpul convingerea profundă și solidă că suntem cu atât mai liberi și împliniți cu cât avem mai puține lucruri cărora să le purtăm de grijă.  Si că abundența nu aduce cu sine grație, nici eleganță.

Oamenii consumă, dobândesc, acumulează, colecționează. „Au” prieteni și relații, „dețin” diplome, titluri, medalii… Se prăbușesc sub greutatea posesiunilor și uită sau nu își dau seama că poftele îi transformă în ființe lipsite de viață, supuse dorințelor din ce în ce mai numeroase. Multe lucruri ne sunt de prisos, dar nu pricepem asta decât în momentul în care suntem privați de ele. Le folosim pentru că le avem, nu pentru că ne sunt necesare. Pentru a ne simplifica viața, trebuie să facem alegeri dificile. A arunca sau a vinde lucruri presupune efort. Cel mai greu nu este să scapi de lucruri, ci să te decizi ce e util și ce nu e util.

PSimplitate

În arta de a trăi pe deplin, naturalețea, simplitatea, moderația și economia sunt o filozofie practică, fiindcă a trăi cu puțin îmbunătățeșeste calitatea vieții. Putem alege cu toții bogăția de a deține puține lucru. Ceea ce contează cu adevarat este curajul de a ne urma convingerile până la capăt. Iar disciplina, claritatea și voința sunt condițiile esențiale pentru a trăi modest, cu strictul necesar în locuri curate, aeristite și armonioase. Lumea în care trăim a început să devină conștientă de pericolele cauzate de excese și opulență, iar femeile care doresc să redescopere bucuriile și binefacerile unei vieți simple, mai naturale, sunt din ce în ce mai numeroase. Femei, care dincolo de ispitele tot mai vorace ale societății de consum, caută sensul vieții lor, rămânând în același timp în armonie cu propria epocă. Simplitate

 Simplitate