În timp ce unii dintre noi cred în Dumnezeu, în spirit, în conștiința universală sau cum vreți să-i spuneți, alții nu, însă, indiferent de orientarea spirituală sau religioasă, fiecare dintre noi are nevoie să crească, să se dezvolte, să evolueze. Este o realitate biologică și, în egală măsură, una psihologică, iar fiecare ființă de pe planetă merită să știe că înseamnă ceva pe lumea aceasta și că viața ei este importantă. Resursele noastre interioare sunt mult mai bogate decât ne putem imagina. În fiecare secundă a vieții, ne creăm o realitate prin intermediul gândurilor și al conduitei noastre. De aceea este esențial să înțelegem care este prețul pe care îl plătim pentru gândurile negative. Bucuria de a trăi depinde de modul în care filtrăm realitatea și o interpretăm.
Numai o minte bine antrenată este capabilă să perceapă corect realitatea. Puterea ei este nelimitată. Ayurveda, teoria medicinei indiene, suține că mintea are o influență puternică și asupra corpului, iar absența bolii depinde atât de gradul de conștiință pe care îl putem atinge la nivel mental, cât și de echilibrul pe care încercăm să-l stabilim. Dealtfel, dintotdeauna omul a știut că bolile corpului sunt strâns legate de cele ale sufletului. Însă pentru a controla impuslurile, și a ne regăsi echilibrul e nevoie de o întreagă reconstrucție a modului de a gândi. În toate culturile grija față de sine cere o permanentă schimbare de perspectivă.
Să ne ocupăm de noi înșine, să fim prieteni cu propria noastră persoană, să ne controlăm, să ne corectăm și sa redobândim astfel plenitudinea – sunt principalele noastre îndatoriri. Iată trei căi simple pentru îmbunătățirea ecologiei interioare:
- Relaxarea sau Cum să vă păstrați rezervele de energie?
Există întotdeauna riscul de a ne polua mintea cu gânduri negative, turbulente, gânduri de îndoială sau frică. Ecologia interioară presupune eliminarea tuturor gândurilor toxice și înlocuirea lor cu atitudini pozitive. Este o muncă personală de desăvârșire a sinelui, pe care putem să o numim și muncă spirituală.
Avem cu toții o oarecare idee despre ce este relaxarea și cum o putem obține. Pentru unii dintre noi, relaxarea presupune sa mergem la un film, să picotim în fața televizorului, să citim o carte, etc. Însă relaxarea nu trebuie confundată cu “timpul la dispoziția noastră” sau cu hobby-urile și recreerea. Când vorbim de relaxare ne referim la o serie de tehnici care urmăresc să elimine și să combată tensiunea pe care o simțim în corp. Tehnicile de meditație, pe de altă parte, au rostul în mod special să calmeze mintea. O minte extenuată și un corp cu o sănătate șubredă merg “mână în mână”. Stresul ne risipește, ne instovește. Nicăieri altundeva omul nu găsește mai multă liniște ca în propriul său suflet, mai ales dacă posedă în forul să interior, noțiuni și tehnici pentru a dobândi o seninătate desăvârșită.
Tehnicile de relaxare pot varia în privința complexității și a timpului necesar practicării lor, de aceea trebuie adaptate pentru fiecare persoană și situație. De pildă, multor oameni ocupați le este dificil, dacă nu chiar imposibil să-și aloce 10-20 min. pentru exersarea si repetarea unor tehnici de relaxare. Iar apoi, s-ar putea sa fie absolut imposibil pentru o persoană extrem de stresată și în criză de timp să se așeze și să se relaxeze. De aceea în aceste situații s-ar putea ca doar cinci minute pe zi, de exersare a unei tehnici de relaxare, să fie un punct de pornire mult mai rezonabil. În afară de aceste constrângeri de timp, natura exercițiilor de relaxare trebuie adaptate ca să corespundă stilului de viață și imaginii de sine a fiecărei persoane.
Am condus sesiuni de relaxare cu un manager care a ținut neapărat să închidă jaluzele, pentru a nu permite colegilor să vadă că se ocupă cu o activitate pe care o considera nepotrivită cu imaginea sa. Alții preferă să-și găsească un spațiu liniștit, de regulă acasă, unde își pot oferi perioade mai lungi pentru exercițiile de relaxare, introspecție sau meditație. Prin urmare, tehnicile de relaxare și meditație trebuie să fie individualizate, croite special pentru timpul pe care îl alocă fiecare în viața lui, în funcție de convingerile, stilul de viață și dorința de a le pune în practică pentru a le testa beneficiile.
Tehnica de Relaxare Heartfulness este concepută pentru a putea fi practicată de către orice persoană, orice stil de viață, inclusiv pentru persoanele active și extrem de ocupate.
2. Reînnoire și autocunoaștere
Înainte de a practica meditația oamenii nu au nici cea mai vagă idee despre numărul uriaș de gânduri care le trec prin minte într-o singură secundă. Și tocmai aceste gânduri sunt cele care ne complică viața. Meditația ne ajută să înțelegem cum funcționează mintea și să oprim zgomotul uriaș din mintea noastră. Practica meditației sau a controlului mental seamănă cu antrenamentul menit să lucreze un mușchi anume. Numai răbdarea și perseverența pot da rezultate. Când o persoană meditează, se adâncește într-o stare de repaus de două ori mai profundă decât cea a somnului. consumul de oxigen este mai mare, bătăile inimii mai rapide, iar mintea mămâne trează. E nevoie de zece minute pentru a atinge această stare, în comparație cu cele 6 ore necesare pentru a atinge o asemenea profunzime a relaxării prin somn.
Tehnicile de meditație ne pot fi utile, pentru că ne ajută să ne eliberăm mintea de mulțimea de mărunțișuri cu care se umple în viața de zi cu zi și ne-o fac mai alertă, ajutându-ne să ne îmbunătățim performanța în muncă. Prin practicarea meditației și a tehnicilor de relaxare ne putem redobândi energia consumată de-a lungul zilei. Meditația înseamnă capacitatea de a ne controla propria minte – înseamnă dobândirea unor tehnici care să ne ajute să preluăm controlul când ne simțim tuburați, împrăștiați, etc. Este o modalitate prin care ne putem crește gradul de autocunoaștere.
Relaxarea și Meditația Heartfulness sunt tehnici care ne permit să ne reînnoim, să eliminăm impresiile negative acumulate în timpul zilei și să reintrăm în contact cu ceea ce este esențial – este o hrană pentru psihic.
3. Conectarea cu sinele superior
Meditația Heartfulness ne ajută să intrăm în contact cu propriul nostru spirit. Verbul “a medita” se poate traduce prin “a te lăsa condus spre centru”. Prin meditație dezvoltăm conștientizarea constantă și atentă a ceea ce se întâmplă în lumea noastră interioară. Lucrarea interioară, respectiv „a se cunoaște pe sine”, se concentrează pe înțelegerea interioară a evenimentelor de viață, inclusiv a așteptărilor, motivelor, atitudinilor și a tiparelor obișnuite de gândire. Se naște curiozitatea: „De ce văd o anumită situație în felul ăsta?” sau „De ce simt ceea ce simt?”, „Ce programe rulează în prezent în mintea mea?” Aceste întrebări duc la descoperirea prezumțiilor predominante despre propria persoană, viață și ceilalți oameni.
Accentul se pune pe conștientizarea experienței interioare și pe validarea internă a adevărului – experimentarea adevărului spiritual în momentul prezent. Autoobservarea duce la trezire, ceea ce motivează apoi dorința de a învăța, de a se dezvolta, de a se maturiza și de a evolua. Introspecția conduce la descoperirea și la destrămarea vălurilor care întunecă Sinele. Exista o diferență între a „auzi” un adevăr și a-l descoperi ca o realitate „interioară”. Lumea interioară este cea care conturează lumea exterioară iar asta înseamnă că lumea care ne înconjoară este doar o oglindire a ei.
„Fiecare dintre noi trebuie să se confrunte cu misiunea de a știi în ce anume rezidă caracterul unitar al personalității sale, pentru a-l putea realiza, dar și cu obligația de a porni în căutarea sa.” J. Blofeld, Yoga calea către înțelepciune