Verbul „a medita” se poate traduce prin “a te lăsa condus spre centru” – în adâncurile ființei tale, acolo unde există o conexiune profundă cu Divinitatea. Mulți oameni se simt absorbiți de rutina vieții de zi cu zi care pare să le văduvească viața de orice sens. Iar alții tânjesc după libertatea și degajarea pe care o promite prosperitatea, și totuși descoperă că nici măcar aceasta nu este îndeajuns pentru a-și înzestra viața cu sens.
Scopul adevărat și primordial al vieții nu poate fi găsit în plan exterior. El nu are legătură cu ceea ce FACEM ci cu ceea ce SUNTEM. Cel mai important lucru pe care l-am conștientizat și experimentat în călătoria spirituală este că viața are un scop interior și unul exterior. Scopul exterior privește acțiunea și este secundar. Scopul interior privește ființa superioară, esența vieții și este primordial.
Găsindu-ne scopul interior și trăind în armonie cu el punem temelia împlinirii scopului exterior. Fără această armonizare viața este un efort continuu, realizările se pot obține doar prin luptă, trudă sau viclenie.
Practicarea meditației m-a ajutat să înțeleg cum funcționează mintea, iar apoi am început să-mi controlez gândurile tot mai mult, astfel încat să nu las să intre în mintea mea decât gânduri care îmi fac bine. Înainte de a practica meditația, nu am avut nici cea mai vagă idee despre numărul uriaș de gânduri care îmi trec prin minte într-o singură secundă. Și tocmai aceste gânduri sunt cele care ne complică viața.
Meditația este o hrană pentru psihic, care ne permite să ne reînnoim și să intrăm în contact cu esența noastră. Când o persoană meditează, se adâncește într-o stare de repaus de două ori mai profundă decât cea a somnului. Consumul de oxigen este mai mare, bătăile inimii mai rapide, iar mintea rămâne trează. În timpul momentelor de meditație, orice ambiguitate, orice dependență de altcineva și orice atașament dispar. O senzație extremă de libertate se instalează, e calea cea mai rapidă către bucurie și fericire.
Pentru a practica meditația, goliți mental spațiul care vă înconjoară, nu vă lăsați distrași de zgomotele, chipurile, oamenii din preajmă pentru a vă putea concentra asupra unui singur subiect sau obiect. Aceasta presupune reducerea la tăcere a gândurilor, a dorințelor și a imaginației.
Începeți prin a va alege drept țintă starea de non-gândire. Într-o primă fază, ideile vor reveni, însă lăsați-le să plece, ca pe niște musafiri nepofitiți, chiar daca golul mental durează doar câteva secunde. Putem să antrenăm mintea și să lăsăm gândurile să zboare ca păsările pe cer. Dobândim astfel o mai bună circulație sanguină și o memorie mai eficientă.
Dacă vă antrenați suficient de asiduu încât să vă goliți mintea de gânduri, acestea vor reveni la suprafață, dar vor fi din ce în ce mai puțin prezente și vor sfârși prin a fi ușor de alungat. Practica meditației sau a controlului mental seamănă cu antrenarea unui mușchi anume, și numai perseverența, răbdarea și disciplina pot da rezultate. E important să rămânem atenți și numai o clipă la interiorul nostru.
Meditația este procedeul prin care ne perfecționăm conștientizarea și atenția, ceea ce este extrem de util în viața de zi cu zi. Putem să atingem tăcerea interioară, să ne concentrăm asupra sunetelor din noi înșine, asupra bătăilor inimii, respirației, să ne debarasăm din când în când de propria imagine si să retrăim senzația de a fi un om nou. Luați-vă pur și simplu răgazul de “a fi”, pentru a vă lăsa mintea “să-și încarce bateriile” în liniște.