Pentru ca să evoluăm, trebuie să ne eliberăm de propriul ego, de personalitatea noastră. Bariera orgoliului îi împiedică pe mulți oameni să accepte un adevăr foarte simplu: soluțiile problemelor noastre se găsesc în noi înșine. Cei mai mulți oameni trec continuu de la o dependență la alta. Azi depind de timp, mâine de un bun material, poimâine de o persoană și tot timpul de ceea ce sunt ei înșiși. Fără să își dea seama că depind de acel ceva care îi ține pe loc, că târăsc după ei o piatră de moară. ego
Inainte de toate omul este energie. Primul pas către eliberarea de ego și câștigarea libertății interioare este să începem să înțelegem că în realitate nu putem să posedăm cu adevărat nimic, să înțelegem că nu suntem nimic. ego
Libertatea personală nu depinde de nicio condiție materială sau obiectivă, de nici o părere exterioară sau proprie. Omul poate să se simtă liber chiar și în contextul celor mai mari constrângeri, așa cum poate să se simtă prizonier atunci când e în culmea fericirii. ego
Cel care a atins starea de flexibilitate și detașare are o personalitate bazată pe impersonalitate. El nu mai are perspectiva persoanei care calculează sau care raportează totul la interesul propriu. Nu se simte forțat să acționeze într-un fel sau altul, să-și exprime opinia, să se încăpățâneze să trăiască înlănțuit în propria-i existență și încarcerat în propriile-i puncte de vedere. ego
Senzațiile noastre, modurile noastre de a vedea și de a gândi într-un anumit moment nu sunt niciodată absolute. Cât de egoist este să credem că noi avem dreptate iar ceilalți greșesc! Aceste opinii nu reprezintă altceva decât o judecată provizorie, generate de o experiență de viață, dintr-o asociere de condiții fizice și emoționale apărute în respectivele circumstanțe. Trebuie să ne eliberăm de acest eu conștient de sine ori ascuns în toate experiențele trăite, ca să descoperim o altă dimensiune.
Cu cât eliminăm mai multe opinii și convingeri din spațiul interior, cu atăt mai mult loc vom avea pentru o nouă energie. Reunțați să tânjiți mereu să aveți mai mult, să fiți mai mult, numai pentru a vă demonstra propria valoare. Nu aveți nevoie de mai mult ca să fiți liberi; energia internă se concentrează pe acumulări, achiziții, recompense, recunoaștere și bani.
Dacă vrem să evoluăm, trebuie să ne eliberăm de propriul ego, de personalitatea noastră. O asemenea încercare poate să transforme complet o persoană la nivelul atitudinilor, al emoțiilor, intelectului, spiritualității, ba chiar și la nivel fizic. Întotdeauna sensul lui “eu” este cel care determină atitudinea.
Avariția, aroganța, agresivitatea și exigențele, toate vin dintr-un “eu” bolnav. Disponibilitatea de a împărții cu alții, smerenia, spiritul conciliant, eleganța sunt, din contră, rezultatele unui “eu” armonios și în retragere.
Să dorești să duci o viață simplă, în opinia mea, este mult mai important decât să încerci să trăiești mai bine. Însă asta se poate întâmpla doar după ce ai uitat de tine însuți, în clipa în care înțelegi că viața înseamnă ceva mai presus decât intelect și acumulări de bunuri. Atunci capeți o alta perspectivă asupra realității. Atunci radiezi liniște și transparență, duci o viață în liniște, fără dorința de a înșfăca lucrurile, de a le utiliza cu orice preț, fără să încerci să devi stăpânul lucrurilor sau oamenilor, fără să te arunci cu lăcomie asupra lor.
Când eliminăm eul subiectiv, ca și lumea obiectivă, atunci când ne abandonăm vieții, descoperim o înțelepciune supremă, mai presus de timp. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să fim lipsiți de caracter, ci să considerăm tot ceea ce ni se întămplă ca neavând nicio legatură cu noi. Niciodată nu vom ști cu adevărat „ce” sau „cine” suntem, pentru că fiecare nouă descoperire dezvăluie o altă dimensiune care trebuie cucerită. Necunoscutul nu are limite.
