to top

Renuntarea la lucruri si teama de schimbare 5/5 (1)

Renuntarea la lucruri si teama de schimbare

Renunțarea la lucrurile care ne sunt inutile în anumite momente ale vieții, lucruri despre care credeam cândva că ne vor însoți toată viața, pot crea momente unice, puternic revelatoare despre tiparele de gândire, comportamente și modul în care ne despărțim de lucruri, de obiecte, de bunuri. Cred că unul dintre cele mai importante motive pentru care mulți oameni refuză să renunțe la lucruri, să arunce ceva la coș, să vândă, sau să se despartă de lucruri este, incontestabil, sentimentul că pierd ceva, o valoare, o amintire, ceva din propria persoană… Majoritatea oamenilor au nevoie de recunoașterea pe care le-o aduc bunurile și obiectele personale. Societatea ne determină să credem că e normal să ai cât mai multe posesiuni și că suntem cu atât mai importanți și valoroși cu cât avem mi multe lucruri.

Să te desparți de un lucru este un act iremediabil, un act care te obligă să alegi. Această alegere, oricât de nesemnificativă ar fi, generează o stare de tensiune, neliniște sau chiar o anxietate paralizantă. Însă obiectele nu fac decât să ne ajute să salvăm aparențele pentru a ne da un soi de valoare. Iar pentru unii, ele reprezintă emblema statutului social. În general, oamenii doresc să fie respectați, admirați și aprobați. Au nevoie să fie luați în considerare, ca să se simtă în siguranță. Cei cărora le place să acumuleze tind să creadă că au bani fiindcă dețin diverse obiecte. Faptul că dețin niște obiecte le creează iluzia că sunt bogați.

Problema nu este atât numărul și diversitatea posesiunilor, cât gradul de atașament cu care ne legăm de ele. Când atașamentul devine din ce în ce mai fragil și se frânge, descoperim o nouă libertate: nu ne mai temem să pierdem ceea ce credeam că ne aparține sau că ne va însoți toată viața.

Viața înseamnă o schimbare continuă, o călătorie eternă. Și oriunde mergem, trebuie să ducem cu noi lucruri – fie că traversăm orașul, fie că ne mutăm, fie că plecăm în vacanță. Bunurile pe care le deținem sunt de fapt cele care generează temeri și ne sărăcesc. Societatea ne determină să credem că e normal să ai cât mai multe posesiuni și că suntem cu atât mai importanți cu cât avem mai multe lucruri.

Faptul că deținem anumite obiecte, ne echilibrează probabil identitatea, însă cu certitudine produce și efectul invers, încătușându-ne într-o rutină apăsătoare. Cu cât ne atașăm mai mult de obiecte și de importanța pe care le-o conferim, cu atât avem mai puțină liniște și pace.

Ne-am obișnuit să ne agățăm de obiecte așa cum ne agățăm de oameni, de idei, de educația pe care am primit-o, de conceptual de fericire. Persoanelor cărora le este imposibil să renunțe la lucruri, să-și ia adio de la ceva, chiar și gestul de a arunca o haină veche poate să le determine un sentiment de profundă anxietate – spunându-și în sinea lor, că poate peste un an vor avea nevoie de acel lucru, sau poate chiar va reveni în modă, sau odată cu trecerea anilor le va crește valoarea. teama de schimbare

Publicitatea face totul pentru a ne distruge sentimentul de siguranță, pentru a ne determina să credem că mereu alte și alte cumpărături ne vor face mai fericiți, mai frumoși, mai iubiți. Însă nu posesiunile sunt cele care ne conferă siguranță, din contră ele ne îndepărtează de noi înșine. Bunurile și obiectele pe care le deținem sunt aidoma unor piroane care ne țin legați de pământ, Firește că sentimentul uman ne îndeamnă să acumulăm, însă sufletul, pe de altă parte știe că în realitate avem nevoie de foarte puțin. Atașamentul continuu față de obiecte, lucruri, valori, ne complică viața. teama de schimbare

Sentimentul adevărat de siguranță este dat de faptul că știm cine suntem cu adevărat. teama de schimbare

De cele mai multe ori teama de schimbare este cea care ne împiedecă să aruncăm diverse obiecte. Deoarece teama de schimbare si de angajament nu este deloc simplă, iar pentru unii înseamnă chiar o mică moarte. Ea presupune un ansamblu complex de anxietăți, de griji, de temeri, de probleme, care variază ca alcătuire și intensitate de la o persoană la alta. Și atunci cum procedăm?

Angajamentul nu presupune doar să spunem da, ci și nu. Presupune să ne întrebăm de ce ne atașăm atât de puternic de niște simple obiecte, de ce le acordăm o asemenea valoare, de ce ne este greu să renunțăm la obiecte? Ce anume ne face să ne simțim în siguranță? teama de schimbare

Sentimentul de siguranță este un ingredient important al fericirii. Însă dacă acceptăm că siguranța deplină nu există, amenințarea nesiguranței va risca mai puțin să ne otrăvească fericirea. Oamenii nu pot evolua decât în necunoscut. Acceptarea schimbării ca pe ceva absolut firesc, renunțarea la tot ceea ce nu poate fi controlat – este singura posibilitate de a trăi în pace sufletească. Este singurul mod de a face să dispară frica de viitor.

Schimbarea este dansul universului. Atunci când motivul acestei frici, al acestui sentiment de insecuritate, ne devine limpede, ne este mai ușor să ne eliberăm, să renunțăm la diverse lucruri.

Să arunci lucruri, să dai, să vinzi, să renunți la obiecte, înseamnă să inițiezi transformări în propriul interior, să lași o anumită formă de sine încă incertă,  să se prelungească în viitor și să evolueze. Detașarea este cheia care deschide ușa către o altă formă de bogăție. Ea însă nu poate fi obținută decât cu prețul unei lungi și consecvente practici a rafinării personale. Abia atunci când ne golim de totul, creăm în noi un loc liber, gata să primească o fericire și mai mare.

teama de schimbare

Please rate this

Gabriela Puskas

Leave a Comment