Categorii
Meditatie

Meditația ca formă de înțelepciune

Meditația ca formă de înțelepciune

Meditația, în sine nu are legătură nici cu rațiunea, nici cu credința. O ședință de meditație îți permite să rămâi conștient, “fără a fi conștient de ceva în mod special”. Numai atunci când putem rămâne conștienți fără a ne gândi la ceva în mod special și când ne eliberăm de dorințe și de lume, ne putem descoperi atăt natura interioară, cât și pe aceea a universului. Înainte de a ne strădui să ne umplem existența, ar trebui să ne străduim … să o locuim și să o trăim înțelept.

Însă această experiență nu poate fi transmisă prin intermediul unui text, ea trebuie trăită, experimentată. Înseamnă să experimentezi faptul de a nu încerca, de a nu analiza, de a nu judeca lucrurile, oamenii, situațiile de viață. Înseamnă să te privești pe tine însuți așa cum privești natura, să-ți contempli emoțiile așa cum contempli un peisaj: aceasta este cu adevărat înțelepciunea. 

Conștiința deplină înseamnă să fii prezent în ceea ce trăiești:

  • fără filtru, ci acceptând ceea ce vine,
  • fără a judeca, fără să te întrebi dacă e bine sau rău, dezirabil sau nu, și
  • fără așteptări, adică să nu îți dorești să vină sau să se întâmple ceva anume.

Trebuie pur și simplu, să fii aici, total prezent, acum, în acest moment!

În timpul unei ședințe de meditație, trebuie să te antrenezi să eviți să vorbești, dar și să ai orice gând sau intenție, oricare ar fi acestea. Asta înseamnă să accesezi liniștea din tine, care este calea către liniștea spiritului. Această liniște este indispensabilă trezirii.

Natura poate fi un bun maestru în acest sens, dacă știi să îi asculți liniștea, dacă poți să îi recunoști si să îi accepți învățăturile. Contactul profund cu natura ne reamintește un adevăr și anume că orice fenomen este tranzitoriu și în continuă schimbare.

De pildă, soarele reconfortează, dar timpul frumos va dura la nesfârșit? Frigul și ploaia întristează, îndeamnă la lentoare, însă tristețea e dublată de speranța unei viitoare înseninări. Natura ne inițiază în permanență: ea se schimbă tot timpul, și nu avem putere asupra ei.

Astfel, și omul dobândește puțin câte puțin capacitatea de a accepta în mod egal orice situație din momentul prezent, așa cum acceptă capriciile vremii știind că nu este stăpân peste ea. Trebuie să ne depășim limitele, să ne înfruptăm nestingheriți din viață, viață în care niciodată nu ne vom rătăci.

Înțelepciunea este dincolo de orice activitate. Meditația ne ajută să intrăm în contact cu propriul nostru spirit și să ne uităm existența. Suntem una cu natura și cu ordinea cosmică, și deodată, o impresie nedefinită anunță reinnoirea gândirii, o regenerare a ființei, o înălțare dincolo de micile probleme ale lumii. Oare atunci, aidoma soarelui, sufletul se va ivi în toată splendoarea și căldura ei?

Să trăiești de plăcere și să-ți hrănești spiritul cu tot ce este frumos, natură, pictură, artă, muzică … și să faci de toate în uitare de sine, este adevărata înțelepciune, iar meditația este calea.

 

Categorii
Magia Universului

În zilele cu ploaie, frumusețea se savurează precum șampania

În zilele cu ploaie, frumusețea se savurează precum șampania

În această lume extrem de rațională, în care societățile moderne își impun legile atât în fața naturii, cât și în fața omului, există fenomene pe care nimeni nu va putea să le controleze vreodată, fenomene precum ploaia, ceața, ninsoarea…

Puțini sunt însă aceia care iubesc de pildă ploaia – un tablou care poate fi retușat la nesfârșit, o muzică melodioasă, ploaia ne oferă un pretext pentru a visa, pentru a evada din cotidian, pentru a medita, pentru a ne bucura de sentimente și senzații. Ploaia are atâtea puteri: ea ne poate da energie, melancolie, speranță, un moment de meditație sau introspecție tăcută.

Ea invită la introspecție, la lentoare, la aprofundarea propriilor vise, la îmbogățirea vieții spirituale. Purtătoare de semnificații profunde, ploaia are un corp, are o voce, are un suflet. Este un artizan al frumuseții, un architect al decorurilor de culori, lumini si sunete, un spectacol feeric și gratuit al luxului tainic dăruit celui care știe să-l savureze. Frumusețea există doar atunci când există cineva care să o contemple.

Iubind ploaia, privind-o, ascultând-o, lăsându-ne în voia ei, privindu-i culorile si formele picăturilor, putem învăța să trăim fecare moment cu mai multă profunzime, într-un fel mai prezent. Să iubești ploaia înseamnă să te apropii de înțelepciune.

Numeroși poeți, pictori, artiști, mistici și visători au încercat să-i evoce magia, culorile și emoția. Au transformat-o într-un obiect al căutării, cercetării și cunoașterii de sine. Însă frumusețea și farmecul ploii este naturală, sălbatică, și care depășește puterea noastră de înțelegere. Apă în cădere, un flux, o mișcare, o transă tandră a universului. Coregrafie de balet, rând pe rând, delicat, furtunos sau ritmic, vals transparent, o coregafie a ritmurilor reînnoite fără încetare, ploaia pare pur și simplu că … fabrică neîncetat frumusețe.

Fiecare ploaie este diferită, un spectacol permanent care nu e niciodată același, ne invită să oprim timpul în loc, să savurăm tot ce este trecător, să intrăm într-o lume aflată între vis și realitate, să acceptăm cu smerenie universul și misterele lui.

Aceste nesfârșite detalii, percepții și senzații, creează în viața noastră “pauze estetice” și care fac să se nască o pasiune și o artă de a trăi fiecare moment cu tot ce aduce nou în ea.

Până în ziua de astăzi, niciun poem, niciun tablou, nicio muzică nu au fost capabile să-i epuizeze frumusețea.

Categorii
Autocunoastere

Mai mult timp, mai mult rafinament, mai multă lejeritate în viață

Mai mult timp, mai mult rafinament, mai multă lejeritate în viață

Ce este viața dacă nu orele, zilele și anii pe care îi avem la dispoziție? Într-o dimineață ne trezim și ne dăm seama că avem prea multe lucruri pe cap: obiecte în dezordine prin casă, de făcut menajul, email-uri de trimis, cărți pe care vrem să le terminăm de citit, cursuri la care vrem să participăm, vizite la părinți, cumpărături, angajamente exterioare, stres, oboseală… Încercăm mii de remedii (lecturi și workshop-uri pe tema stresului sau a stării de bine, vacanțe la mare și la soare, diferite terapii de relaxare, uleiuri de baie, plimbări) – însă de prea puține ori funcționează.

Suntem obosiți! Stresați! Lipsiți de energie! Iar sfatul pe care îl primim este întotdeauna același: “încercați, cumpărați, adăgați, folosiți…”

Însă nimeni nu ne spune, pur și simplu “Simplifică-ți viața, lasă totul baltă, abandonează lucrurile inutile, oprește din goana vieții, refuză, elimină, reunță la dorința de a avea, lasă un gol în jurul tău….!” Privește, fii conștient de tot ce este inutil în viața ta!

Cauza oboselii noastre, a nemulțumirii de sine, a apatiei, a lipsei de entuziasm este deseori preaplinul de lucruri și activități care ne golește, ne secătuiește, ne uzează, ne aruncă în vârtejul nesfârșit al încercărilor din ce în ce mai istovitoare de a ne regăsi energia.

Toate aceste “remedii” nu fac decât să ne învețe cum să gestionăm prea multul în loc să eliminăm, să simplificam inutilul … pur și simplu!

Nemulțumirea interioară vine din supraîncărcare, dintr-un exces de activități de gestionat care, lăsat așa cum e, în acest ritm istovitor, va acționa asupra noastră încet, dar sigur, concret și deplin.

Așadar, ceea ce trebuie să facem este atacăm direct miezul problemei. Să renunțăm la tot ce nu este esențial, prioritar, la tot ce nu are utilitate și nici sens. Fără acest “prea mult din toate”, vom putea fi cu adevărat noi înșine.

La prima vedere, să renunți, să arunci un lucru pare ceva ușor, dar puține persoane sunt capabile să o facă. Și asta deoarece pentru a-ți face curățenie în viață trebuie să te cunoști foarte bine pe tine însuți. Trebuie să știi cine ești, ce-ți place cu adevărat, de ce ai nevoie și de ce te poți lipsi. Fie că vorbim de viața materială, de planul mental sau de cel spiritual, trebuie să știm ce ne face cu adevărat fericiți, mulțumiți și împliniți, ce ne ajută să progresăm, ce stă în puterea noastră pentru a ne apăra mediul în care acționăm și pentru a ne proteja pe noi înșine de tot ceea ce este artificial.

Iar când ai mai mult timp, ritmul vieții se poate domoli, poți să trăiești liniștit, poți să-ți păstrezi concentrarea, nu mai ești în mod constant presat și surmenat, nu trebuie să duci o viață care se rezumă la o succesiune de activități notate într-o agendă.

Gestul de simplifica lucrurile inutile din viață nu funcționează doar ca o adevărată terapie (și încă una foarte eficientă) dar totodată este și o filozofie de viață și o artă. După ce veti fi făcut asta veți descoperi o nouă formă de lejeritate, o nouă calitate a vieții și mai mult spațiu în toate domeniile existenței.

Categorii
Autocunoastere

Fericire, pace și renunțarea la dorința de a stăpâni

Fericire, pace și renunțarea la dorința de a stăpâni

În mare parte din timp, fericirea noastră depinde de lucrurile exterioare. Pacea, în schimb, este o stare care se dobândește. Chiar dacă totul se năruiește în jur, omul poate să continue să resimtă un sentiment de pace în inimă. Cum putem să găsim această pace? Practicând renunțarea la dorința de a stăpâni, intrând într-o stare de non-rezistență, încetând să tânjim, să ne mai agățăm de lucruri, de cuvinte, de oameni, de idea de a fi “noi înșine”, ba chiar și la idea de fericire.

În societatea noastră, în care totul e complicat, contradictoriu sau de-a dreptul absurd, ar trebui să ne rezervăm câteva momente ca să ne antrenăm în exercițiul “renunțării” la dorința de a stăpânii.

„Acceptă cursul vieții și al lucrurilor, dar pe acestea din urmă nu le lua în stăpânire.”  – Lao Tsu, Tao te King

Filozofia zen de pildă, ne recomandă să recunoaștem, mai întâi inconstanța fiecărui lucru, apoi să nu mai opunem rezistență, pentru ca în final să nu mai depindem de ceea ce este bun sau rău.

Lucrurile, oamenii, circumstanțele de care avem nevoie pentru ca spiritual nostru să fie fericit vin către noi fără niciun efort din partea noastră și suntem liberi să le apreciem, atâta timp cât durează. Însă nu mai suntem dependenți de ele; nu ne mai temem că le vom pierde. Practicarea non-rezistenței și renunțarea la dorința de a stăpâni – este o lege fundamentală pentru a atinge fericirea și pacea interioară. Fericire

Puțini oameni realizează că fericirea nu poate fi găsită în plăcerile mondene, în bani sau în notorietate, și în consecință mor cu un vis neîmplinit. Problema nu este atât numărul și diversitatea posesiunilor noastre, cât gradul de atașament cu care ne legăm de ele. Când atașamentul devine din ce în ce mai fragil, sau chiar se frânge, descoperim o nouă libertate: nu ne mai temem să pierdem ceea ce credeam că ne aparține. Fericire

Belșugul material nu trebuie minimalizat, însă rolul ei într-o viață de calitate ar trebui să fie acela de a ne facilita accesul la o altă formă de bogăție – bogăția interioară. Simplificarea nu are drept scop satisfacția sau plăcerea ci o viață mai lejeră, mai senină și mai elegantă. Fericire

Ea însă nu poate fi obținută decât cu prețul unei lungi și consecvente practici a rafinării personalității, al cărei rezultat nu trebuie să fie cufundarea într-o totală indiferență, ci abordarea bunurilor materiale ca atunci când ne uităm într-o oglindă – nu ca să punem mâna pe ele ci dimpotrivă să ne detașăm de ele. Abia atunci când ne golim de totul creăm în noi un loc liber, gata să primească o fericire și mai mare. Practicarea detașării aduce mari beneficii, străduiți-vă să nu vă atașați de nimic. Folosiți lucrurile, bucurați-vă de ele și, atunci când nu mai servesc la nimic, lăsați-le să plece. Fericire

“Pasărea nu poate fi fericită între granițele necesității. Ea trebuie să simtă, fără îndoială, ceea ce are este incomensurabil mai mult decât tot ce ar putea vreodată să-și dorească sau să înțeleagă; abia atunci poate fi fericită.” – Beție de cețuri, amețeală de nori, poezie budistă

 Fericire

Categorii
Meditatie

Ce este meditația Heartfulness?

Ce este meditația Heartfulness

Meditația este cea mai înaltă formă de activitate care-i este dată omului pentru a-și găsi liniștea interioară, a deveni senin, calm, independent și liber. Omul se poate elibera de timp, de spațiu, de viața cotidiană, de dorințe, de banalitățile de zi cu zi, și în cele din urmă, de sine însuși. Comoara cea mai prețioasă din noi este o picătura incandescentă a spiritului nostru, care conține întreaga lume în ea. Acolo se găsesc sensul vieții, sperața și bucuria. Trebuie să prețuim această comoară în fiecare clipă și să o simțim cât mai aproape de suprafața conștiinței noastre, și să acționăm într-un mod demn de ea.

Doar practicarea meditației ne poate pune în contact cu esența spiritului nostru. Verbul “a medita” în sine se poate traduce prin “a te lăsa condus spre centru”. Doar prin supravegherea gândurilor și emoțiilor, energiile noastre mentale și fizice nu vor fi irosite.

Meditația ne ajută să înțelegem cum funcționează mintea. Inainte de a o practica, oamenii nu au nici cea mai vagă idee despre numărul uriaș de gânduri care le trec prin minte într-o secundă. Și tocmai aceste gânduri sunt cele care ne complică existența.

Aproape oricine, astăzi își resimte viața drept o luptă dificilă pentru existență, confuntat fiind cu problemele acute ale economiei, globalizării, schimbărilor permanente, nesiguranță, fiindu-i imposibil să se mențină la adăpost de efectele acestora. Rezultatul este o stare de neîntreruptă neliniște și tulburare a mentalului.

Metoda adecvată pentru controlul activităților mentalului este de a-l fixa asupra unui singur gând, așa cum procedăm în meditația Heartfulness, pentru a-l elibera de tot ce este nedorit sau de prisos.

Meditația este o hrană pentru psihic, care ne permite să ne reînnoim și să reintrăm în contact cu ceea ce este esențial. Practicarea meditației sau a controlului mental seamănă cu antrenamentul menit să lucreze un mușchi anume. Numai răbdarea și perseverența pot da rezultate. În timp și printr-o practică susținută, mentalul se disciplinează și se reglează, iar o parte din dezordinea interioară este eliminată (de ce este important acest lucru, vezi aici).

Cum medităm în practica Heartfulness?

Alegeți momentul și locul propice pentru a medita într-un colțișor retras din locuință, stând pe un fotoliu comod, într-o poziție confortabilă, având coloana vertebrală dreaptă astfel încăt nimic să nu vă incomodeze. Lăsați-vă învăluiți în liniște și tăcere, deveniți conștienți de spațiul din interiorul vostru, din inima voastră.

Începeți prin a vă orienta atenția spre centrul inimii și alegeți drept țintă starea de non-gândire. Într-o primă fază ideile vor mai reveni, însă putem să le respingem încetișor, cu calm și răbdare. Trebuie să lăsăm gândurile să zboare ca păsările pe cer și să nu le dăm atenție (vezi aici cum).

Gândurile se vor ofili ca niște plante neudate, iar printr-o practică stăruitoare de meditație, mentalul va deveni calm, liniștit iar ideile nedorite vor înceta să mai tulbure. O voință fermă ne va plasa nemijlocit în postura de a extrage puteri din surse necunoscute, pentru atingerea țelului.

Tăcerea ne permite să fim atenți la tot, să observăm valul ‘rezidurilor mentale’ care ne trec fără încetare prin minte. Scopul meditației este atins atunci când până și ideea de non-gândire și-a luat zborul. Ziua ni se va transforma cu totul. Un om care rămâne calm, meditând și care se contemplă pe sine, are multe de oferit lumii.

Care sunt beneficiile meditației ?

  • Cu siguranță dobândim astfel o mai bună circulație sanguină, o concentare sporită și o memorie mai eficientă.
  • Putem să ne eliberăm de stres și griji, și să atingem liniștea și pacea prin tăcerea interioară, să ne concentrăm asupra sunetelor din noi înșine, asupra bătăilor inimii, respirației … asupra zgomotelor organice. Aceasta presupune reducerea la tăcere a gândurilor, a dorințelor, a temerilor și a imaginației.
  • În timpul meditației orice ambiguitate, orice dependență de altcineva și orice atașament O senzație extremă de libertate și bucurie se instalează.
  • Atunci când medităm ne adâncim într-o stare de repaus de două ori mai profundă decât cea a somnului și o relaxare sporită
  • Starea de meditație ne umple cu o vitalitate nesfărșită, armonie și echilibru care generează mulțumire și bucurie în viețile noastre
  • Meditația este procedeul prin care ne putem perfecționa conștientizarea și atenția, precum și cunoașterea de sine ceea ce se va dovedi extrem de util în viața de zi cu zi.
  • … și acestea sunt doar o parte dintre beneficiile meditației. Doar experientarea directă vă poate dovedi.

Liniștea vă va ajuta să vă lăsați cuprinși de vidul ei. Este un spațiu receptiv, plin de înțelepciune și revigorare a tuturor simțurilor, lăsați-l să vă fie ghid!

“ Ador să practic meditația diminețile la răsăritul zorilor, când aerul e încă proaspăt și neîncărcat cu vibrații artificiale. Să mă așez în meditație o oră zilnic, să mănânc atunci când îmi cere corpul și să trăiesc o viață simplă și în acord cu inima mea – este pentru mine un adevărat lux!”

Categorii
Stil & Simplitate

Despre Lux și Autenticitatea alegerilor

Despre Lux și Autenticitatea alegerilor

Luxul, fiind concept al rafinamentului personal, presupune autenticitatea alegerilor, presupune să nu irosim niciun moment prin alegeri automate, să nu ne lăsăsm copleșiți de ceea ce ne înconjoară, de opiniile celor din jur, de publicitate – deseori persoanele care au îmbătrânit frumos au respectat acest principiu de a trăi în acord cu ele însele. Luxul nu este reprezentat doar de interioare splendide și spațioase, în stil Art Nouveau, Art Deco sau orice alt stil preferat, chiar dacă frumusețea este esențială în viață.

Luxul autentic se situează departe de posesiuni, de rigorile societății și iluziile care ne sunt impuse, și anume: să nu te grăbești, să nu irosești, să nu faci niciodată compromisuri în privința calității, să te consideri unic, să  trăiești în acord cu inima ta și să te respecți.

Însă mai mult decât atât, luxul presupune posibilitatea de a refuza să faci ceva, fiindcă acel ceva îți crează neplăceri sau te stresează, și la fel de bine posibilitatea de a refuza să accepți aproape orice lucru care te încorsetează.

Luxul autentic poate fi întruchipat de o încăpere aerisită, liniștită, cu linii simple, odihnitoare, un apartament lipsit de zorzoane, în care nu mai ai nimic de făcut.

Luxul înseamnă să elimini sutele de mici alegeri pe care ni le impune cotidianul, fără să te închistezi într-un sistem rigid și tern.

Luxul înseamnă să nu ai decât strictul necesar pentru a dobândi o anume libertate de spirit și pentru a-ți crea o lume cu oameni, activități, lucruri și obiecte care te îmbogățesc sufletește. Rolul luxului este de a-ți hrăni sufletul, asemenea obiectelor veritabile, a poveștilor adevărate și a oamenilor care te îmbogățesc și care sunt demni de acest nume.

V-ați întrebat vreodată, de ce ne place atât de mult să stăm la hotel, să mâncăm la restaurant, să ne plimbăm pe plaje lungi și pustii, să stăm în concedii..? Pentru că în asemenea locuri nu avem nimic de făcut, nu avem nicio preocupare, nu avem grija de a sta cu ochii pe lucruri (poate cu excepția valizelor și cardurilor). Pentru că lipsa grijilor ne relaxează.

Luxul autentic presupune să nu deținem decât obiectele de care avem cu adevărat nevoie, pe care le iubim cu adevărat, cu care nimic nu interferează și a căror valoare nu poate scădea indiferent de cicumstanțe.

Să trăiești simplu, însă autentic,  nu înseamnă să respingi confortul material, ci să duci o viață mai lejeră, mai profundă, mai în acord cu sufletul tău … și mai luxoasă, însă unul dintre cele mai rafinate tipuri de lux – “luxul zen”. Luxul simplu este o dovadă de rafinament, este gustul suprem, care se formează cu multă migală, pentru că omul lăsat liber – desigur, din instinct – își complică existența cu lucruri, obiecte și activități inutile.

“Simplitatea veții, chiar și atunci când nu mai avem nimic în jur, nu înseamnă sărăcie, ci este baza rafinamentului.”

 

Categorii
Calea interioara

Eliberarea de propriul ego pentru a trăi cu înțelepciune

Eliberarea de propriul ego pentru a trăi cu înțelepciune

Pentru ca să evoluăm, trebuie să ne eliberăm de propriul ego, de personalitatea noastră. Bariera orgoliului îi împiedică pe mulți oameni să accepte un adevăr foarte simplu: soluțiile problemelor noastre se găsesc în noi înșine. Cei mai mulți oameni trec continuu de la o dependență la alta. Azi depind de timp, mâine de un bun material, poimâine de o persoană și tot timpul de ceea ce sunt ei înșiși. Fără să își dea seama că depind de acel ceva care îi ține pe loc, că târăsc după ei o piatră de moară. ego

Inainte de toate omul este energie. Primul pas către eliberarea de ego și câștigarea libertății interioare este să începem să înțelegem că în realitate nu putem să posedăm cu adevărat nimic, să înțelegem că nu suntem nimic. ego

Libertatea personală nu depinde de nicio condiție materială sau obiectivă, de nici o părere exterioară sau proprie. Omul poate să se simtă liber chiar și în contextul celor mai mari constrângeri, așa cum poate să se simtă prizonier atunci când e în culmea fericirii. ego

Cel care a atins starea de flexibilitate și detașare are o personalitate bazată pe impersonalitate. El nu mai are perspectiva persoanei care calculează sau care raportează totul la interesul propriu. Nu se simte forțat să acționeze într-un fel sau altul, să-și exprime opinia, să se încăpățâneze să trăiască înlănțuit în propria-i existență și încarcerat în propriile-i puncte de vedere. ego

Senzațiile noastre, modurile noastre de a vedea și de a gândi într-un anumit moment nu sunt niciodată absolute. Cât de egoist este să credem că noi avem dreptate iar ceilalți greșesc! Aceste opinii nu reprezintă altceva decât o judecată provizorie, generate de o experiență de viață, dintr-o asociere de condiții fizice și emoționale apărute în respectivele circumstanțe. Trebuie să ne eliberăm de acest eu conștient de sine ori ascuns în toate experiențele trăite, ca să descoperim o altă dimensiune.

Cu cât eliminăm mai multe opinii și convingeri din spațiul interior, cu atăt mai mult loc vom avea pentru o nouă energie. Reunțați să tânjiți mereu să aveți mai mult, să fiți mai mult, numai pentru a vă demonstra propria valoare. Nu aveți nevoie de mai mult ca să fiți liberi; energia internă se concentrează pe acumulări, achiziții, recompense, recunoaștere și bani.

Dacă vrem să evoluăm, trebuie să ne eliberăm de propriul ego, de personalitatea noastră. O asemenea încercare poate să transforme complet o persoană la nivelul atitudinilor, al emoțiilor, intelectului, spiritualității, ba chiar și la nivel fizic. Întotdeauna sensul lui “eu” este cel care determină atitudinea.

Avariția, aroganța, agresivitatea și exigențele, toate vin dintr-un “eu” bolnav. Disponibilitatea de a împărții cu alții, smerenia, spiritul conciliant, eleganța sunt, din contră, rezultatele unui “eu” armonios și în retragere.

Să dorești să duci o viață simplă, în opinia mea, este mult mai important decât să încerci să trăiești mai bine. Însă asta se poate întâmpla doar după ce ai uitat de tine însuți, în clipa în care înțelegi că viața înseamnă ceva mai presus decât intelect și acumulări de bunuri. Atunci capeți o alta perspectivă asupra realității. Atunci radiezi liniște și transparență, duci o viață în liniște, fără dorința de a înșfăca lucrurile, de a le utiliza cu orice preț, fără să încerci să devi stăpânul lucrurilor sau oamenilor, fără să te arunci cu lăcomie asupra lor.

Când eliminăm eul subiectiv, ca și lumea obiectivă, atunci când ne abandonăm vieții, descoperim o înțelepciune supremă, mai presus de timp. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să fim lipsiți de caracter, ci să considerăm tot ceea ce ni se întămplă ca neavând nicio legatură cu noi. Niciodată nu vom ști cu adevărat „ce” sau „cine” suntem, pentru că fiecare nouă descoperire dezvăluie o altă dimensiune care trebuie cucerită. Necunoscutul nu are limite.

ego

Categorii
Stil & Simplitate

Renuntarea la lucruri si teama de schimbare

Renuntarea la lucruri si teama de schimbare

Renunțarea la lucrurile care ne sunt inutile în anumite momente ale vieții, lucruri despre care credeam cândva că ne vor însoți toată viața, pot crea momente unice, puternic revelatoare despre tiparele de gândire, comportamente și modul în care ne despărțim de lucruri, de obiecte, de bunuri. Cred că unul dintre cele mai importante motive pentru care mulți oameni refuză să renunțe la lucruri, să arunce ceva la coș, să vândă, sau să se despartă de lucruri este, incontestabil, sentimentul că pierd ceva, o valoare, o amintire, ceva din propria persoană… Majoritatea oamenilor au nevoie de recunoașterea pe care le-o aduc bunurile și obiectele personale. Societatea ne determină să credem că e normal să ai cât mai multe posesiuni și că suntem cu atât mai importanți și valoroși cu cât avem mi multe lucruri.

Să te desparți de un lucru este un act iremediabil, un act care te obligă să alegi. Această alegere, oricât de nesemnificativă ar fi, generează o stare de tensiune, neliniște sau chiar o anxietate paralizantă. Însă obiectele nu fac decât să ne ajute să salvăm aparențele pentru a ne da un soi de valoare. Iar pentru unii, ele reprezintă emblema statutului social. În general, oamenii doresc să fie respectați, admirați și aprobați. Au nevoie să fie luați în considerare, ca să se simtă în siguranță. Cei cărora le place să acumuleze tind să creadă că au bani fiindcă dețin diverse obiecte. Faptul că dețin niște obiecte le creează iluzia că sunt bogați.

Problema nu este atât numărul și diversitatea posesiunilor, cât gradul de atașament cu care ne legăm de ele. Când atașamentul devine din ce în ce mai fragil și se frânge, descoperim o nouă libertate: nu ne mai temem să pierdem ceea ce credeam că ne aparține sau că ne va însoți toată viața.

Viața înseamnă o schimbare continuă, o călătorie eternă. Și oriunde mergem, trebuie să ducem cu noi lucruri – fie că traversăm orașul, fie că ne mutăm, fie că plecăm în vacanță. Bunurile pe care le deținem sunt de fapt cele care generează temeri și ne sărăcesc. Societatea ne determină să credem că e normal să ai cât mai multe posesiuni și că suntem cu atât mai importanți cu cât avem mai multe lucruri.

Faptul că deținem anumite obiecte, ne echilibrează probabil identitatea, însă cu certitudine produce și efectul invers, încătușându-ne într-o rutină apăsătoare. Cu cât ne atașăm mai mult de obiecte și de importanța pe care le-o conferim, cu atât avem mai puțină liniște și pace.

Ne-am obișnuit să ne agățăm de obiecte așa cum ne agățăm de oameni, de idei, de educația pe care am primit-o, de conceptual de fericire. Persoanelor cărora le este imposibil să renunțe la lucruri, să-și ia adio de la ceva, chiar și gestul de a arunca o haină veche poate să le determine un sentiment de profundă anxietate – spunându-și în sinea lor, că poate peste un an vor avea nevoie de acel lucru, sau poate chiar va reveni în modă, sau odată cu trecerea anilor le va crește valoarea. teama de schimbare

Publicitatea face totul pentru a ne distruge sentimentul de siguranță, pentru a ne determina să credem că mereu alte și alte cumpărături ne vor face mai fericiți, mai frumoși, mai iubiți. Însă nu posesiunile sunt cele care ne conferă siguranță, din contră ele ne îndepărtează de noi înșine. Bunurile și obiectele pe care le deținem sunt aidoma unor piroane care ne țin legați de pământ, Firește că sentimentul uman ne îndeamnă să acumulăm, însă sufletul, pe de altă parte știe că în realitate avem nevoie de foarte puțin. Atașamentul continuu față de obiecte, lucruri, valori, ne complică viața. teama de schimbare

Sentimentul adevărat de siguranță este dat de faptul că știm cine suntem cu adevărat. teama de schimbare

De cele mai multe ori teama de schimbare este cea care ne împiedecă să aruncăm diverse obiecte. Deoarece teama de schimbare si de angajament nu este deloc simplă, iar pentru unii înseamnă chiar o mică moarte. Ea presupune un ansamblu complex de anxietăți, de griji, de temeri, de probleme, care variază ca alcătuire și intensitate de la o persoană la alta. Și atunci cum procedăm?

Angajamentul nu presupune doar să spunem da, ci și nu. Presupune să ne întrebăm de ce ne atașăm atât de puternic de niște simple obiecte, de ce le acordăm o asemenea valoare, de ce ne este greu să renunțăm la obiecte? Ce anume ne face să ne simțim în siguranță? teama de schimbare

Sentimentul de siguranță este un ingredient important al fericirii. Însă dacă acceptăm că siguranța deplină nu există, amenințarea nesiguranței va risca mai puțin să ne otrăvească fericirea. Oamenii nu pot evolua decât în necunoscut. Acceptarea schimbării ca pe ceva absolut firesc, renunțarea la tot ceea ce nu poate fi controlat – este singura posibilitate de a trăi în pace sufletească. Este singurul mod de a face să dispară frica de viitor.

Schimbarea este dansul universului. Atunci când motivul acestei frici, al acestui sentiment de insecuritate, ne devine limpede, ne este mai ușor să ne eliberăm, să renunțăm la diverse lucruri.

Să arunci lucruri, să dai, să vinzi, să renunți la obiecte, înseamnă să inițiezi transformări în propriul interior, să lași o anumită formă de sine încă incertă,  să se prelungească în viitor și să evolueze. Detașarea este cheia care deschide ușa către o altă formă de bogăție. Ea însă nu poate fi obținută decât cu prețul unei lungi și consecvente practici a rafinării personale. Abia atunci când ne golim de totul, creăm în noi un loc liber, gata să primească o fericire și mai mare.

teama de schimbare

Categorii
Stil & Simplitate

Stilul personal – o operă de artă a sinelui către sine

Stilul personal - o operă de artă a sinelui către sine

Stilul personal este ceea ce suntem pe dinăuntru. Consider că putem să spunem că ducem o existență cu stil atunci când trăim original și autentic, când facem lucruri pentru că ele ne plac cu adevărat și nu pentru că am citit într-o revistă ca așa procedează o celebritate. Putem să spunem că ducem o viață cu stil atunci când lăsăm spiritul să-și inventeze propriul fel de a gândi, de a simți și de a face ceea ce ne face plăcere, și nu unui department de marketing sau bazat pe reclamele din revistele de consum. Ducem o viață cu stil atunci atunci când ne bazăm pe propria judecată, nu pe afirmațiile celorlalți.

Deseori în sesiunile de coaching când pun întrebarea “care ar fi cadrul ei de viață ideal?”, aproape întotdeauna îmi descrie un mod de viață perfect realizabil, însă pe care nu îl aplică. Iar motivația: “ei, asta-e, nu pot să schimb lucrurile, ce ar zice ceilalți?”, “dar nu locuiesc singură”… ș.a.m.d.

Stilul este o chestiune de autenticitate și curaj, independență, asumare și poate puțină rebeliune.

Desigur, să ajungi la propria esență, la autenticitatea proprilor dorințe, este un proces de durată care nu poate fi realizat de pe o zi pe alta, de la o sesiune de coaching la alta. Trebuie parcurse etape succesive de simplificare, de dărâmare a concepțiilor și tiparelor de gândire, până în clipa în care ceea ce rămâne este totalul lucrurilor imposibl de evitat.

Abia atunci începe adevărata creștere, adevărata triere a propriilor necesități, dorințe, idealuri. Abia atunci putem să alegem, progresiv, ce ne seamănă cel mai mult. Paradoxal, numai prin autocunoaștere, numai știind exact cine suntem și trăind în acord cu propriile necesități putem să dobândim un stil și un mod de viață personal, original, autentic. Când te cunoști cu adevărat, radiezi în jurul tău ceea ce cunoști despre tine și devine propriul tău stil.

Oamenii “stilați” au un sistem precis și știu ce li se potrivește. Ei nu cumpără decât haine care corespund exact personalității și sliluetei lor, achiziționează mobilierul și obiectele care îi înconjoară în acord cu propriul confort, trăiesc în funcție de mjloacele pe care le au la dispoziție și sunt în armonie cu ei înșiși, nu cu ceea ce ar dori să fie sau ceea ce doresc alții de la ei.

Reanalizarea alegerilor, gândurilor, comportamentelor, realțiilor, trierea posesiunilor pentru a nu păstra decât lucrurile care ni se potrivesc perfect (și nimic în plus) – tot acest proces face trimitere la un triaj identitar. Și nu este o sarcină ușoară. Ea trebuie abordată prin tatonări, prin greșeli acceptate și apoi corectate. Procesul seamănă cu un pelerinaj către propriul sine, iar ascensiunea interioară este o dezintegrare exterioară care se realizează în etape. Trebuie să reflectăm într-o manieră clară și precisă, trebuie să avem idei sănătoase și rezonabile despre ceea ce alegem să fim și despre viața pe care dorim să o ducem.

Să duci o existență cu stil înseamnă:

  • în primul rând, să fii stăpân pe propria persoană, să știi cine ești, să fii împăcat cu tine însuți,
  • să îți dezvolți mai curând propriile gusturi, decât să te lași ghidat de ale altora,
  • să stai departe de artificial și de a pune în valoare nu ceea ce deții, ci ceea ce ești,
  • să respingi minciuna și să ai încredere în tine și în propria judecată,
  • să fii o persoană autentică și să nu pretinzi că ești altceva decât ceea ce ești
  • să vezi lucrurile din perspectiva personală, iar ca să ajungem aici, avem nevoie de o extraordinară formă de cunoaștere: cunoașterea de sine. Nu este suficient să știm “aproximativ” ce dorim. Trebuie sa definim acest lucru până în cele mai mici detalii – iar detaliile sunt importante.

Stilul se reflectă prin felul în care stăpânești arta de a face din tine o operă cât mai perfectă – o educație aleasă în diverse discipline, perspicacitate, rafinament, discreție si frumusețea gesturilor.

În viață frumusețea și poezia rezidă în modul în care le înțelegem. Casa, mobila, ținutele pe care le purtăm, ar trebui să fie oglinda intențiilor noastre, iar datoria noastră este să le punem în lumină prin mijloace simple. Nu trebuie să fim bogați pentru a da o notă de eleganță și șarm garderobei noastre sau spațiului în care trăim. Este suficient să avem bun gust și dorința de a face bine.

Categorii
Autocunoastere

Ordinea ca forma de exprimare a personalitatii

Ordinea ca forma de exprimare a personalitatii

A face ordine este o formă de exprimare a propriei personalități, un stil personal, un mod de afirmare, un raport esențial și totodată special pe care îl avem cu obiectele din jurul nostru. Ordinea

Felul în care înțelegi să faci ordine nu ține doar de personalitate, ci și de capacitatea de a te cunoaște și de a te controla, fiindcă atunci când dai dovadă de  awareness și de selfcontrol arăți că ești capabil să-ți asumi fiecare acțiune și să o duci până la capăt. Viața ne este modelată de ceea ce gândim și ceea ce facem. Ordinea

Suntem alătuiți din vibrații și stă în puterea noastră să ne schimbăm gândurile, acțiunile și comportamentele, să dăm un sens realității. Să acordăm întreaga noastră atenție. Și aceasta înseamnă să să devenim responsabili de propria existență. Ordinea

Motivul principal pentru care facem ordine, aranjăm lucrurile sau le ținem în locuri bine stabilite, este să le așezăm în așa fel încât, atunci când avem nevoie de ele, să le găsim repede, chiar și cu ochii închiși. Când îți pui cheile în același loc, ești sigur că a doua zi le vei găsi repede și fără nici cel mai mic efort sau gest inutil. Așadar, ordinea, să aranjezi și să ții lucrurile în locuri bine stabilite:

  • înseamnă să faci ordine în minte, în viață și în suflet,
  • înseamnă să nu fii nevoit să-ți cauți lucrurile, să le pierzi sau să nu le găsești acolo unde credeai că le-ai pus,
  • înseamnă să îți formezi obicieuri, pe care în timp nici nu le mai observi pentru că devin parte din personalitatea ta și îți definesc stilul,
  • înseamnă să eviți o mie de mici motive de stres și oboseală în fiecare clipă … și toată viața,
  • înseamnă să fii eficient, să câștigi timp pentru tine și pentru ceilalți,
  • înseamnă să ai o minte și o viață mai echilibrată și liniște în suflet,
  • înseamnă să îți simplifici viața de zi cu zi, transformându-l într-un ritual de existență,
  • înseamnă să te îngrijești de ceea ce te face să te simți bine
  • înseamnă să te respecți pe tine însuți și este o bună metodă de a avea grijă de tine,
  • înseamnă să revezi prioritățile, să stabilești ce este esențial pentru tine, apoi ce este secundar și în final să decizi ce este de prisos,
  • înseamnă disciplină care implică, înainte de toate, autocontrol, atât mental, cât și fizic,
  • înseamnă atitudine interioară,
  • înseamnă să fii prezent în tot ce faci, și nu cu mintea în altă parte, și să conștientizezi ce consecințe au acțiunile și gesturile tale,
  • înseamnă să reflectezi la ce fel de viață duci, ce obiceiuri ai, cum vezi tu confortul și ordinea,
  • înseamnă că înțelepciunea ta și inteligența s-au ascuțit datorită experienței de viață,
  • înseamnă să trăiești ordonat, eficient, logic și rațional – fiindcă dacă te-ai gândit bine la ordinea pe care vrei să o faci, ai căpătat mai multă independență și depui mai puțin efort. Corpul se obișnuiește mai ușor cu noua disciplină, bazată pe gesturi reflexe și eficiente, automatisme, care îți dau libertatea și plăcerea de a acționa în lume. Ordinea
  • … și probabil multe altele!

Există tehnici pentru a învăța cum să faci toate aceste lucruri, cum să îți stăpânești să prioritizezi și eficientizezi timpul și viața, stresul și toate acele valuri de derută care ne secătuiesc atât fizic cât și psihic. Numai răbdarea și perseverența pot da roade. Vei descoperi cât de multă liniște interioară, energie și timp ai atunci când lucrurile sunt aranjate la locul lor. Să găsești repede lucrurile de care ai nevoie, te ajută cu sigurață, să câștigi timp și să ai și o mică satisfacție, chiar dacă secretă. Ordinea

Un interior ordonat, curat și odihnitor este o oază de pace, îți aduce liniște în suflet, stabilitate și o stare de bine. Un mediu ordonat, luminos impecabil, “nepoluat” din punct de vedere vizual (deci și psihic) de obiecte îngămădite la întâmplare te ajută să fii mai calm și mai destins, să te concentrezi mai bine, să ai idei clare și structurate. Ordinea

Fără ordine, lumea desigur nu poate să funcționeze, însă totuși, să nu o confundăm cu psihorigiditatea. Puțină ‘dezordine artistică’ este o dovadă de originalitate și fantezie a propriei personalități. Căteva reviste pe jos, lângă canapea, o ceașcă de ceai pe noptieră … nu denotă dezordine, ci doar o dovadă că viața este veselă, animată și confortabilă.

“Să faci ordine, să aranjezi lucrurile din viața ta, înseamnă să nu te lași cuprins de haos și de confuzie” Olivier Douville

Ordinea